FLOARE PETROV

în suflet suspină o bătrână scripcă i-au străpuns cântecul gloanțe vânătorești trecutul atârnă în cui pe o șipcă gândurile-mi străbat tărâmuri pitorești. amalgam de emoții se scurge în

nu mai înțeleg dezordinea din Paradis arbori doborâți la pământ de tornade fericiri ruinate în real și în vis prin explozii de bombe și de grenade. cu sfinți și îngeri înrolați pe front fără

sufletul trăiește nevoi conceptuale setea de idealuri este profundă cerul proiectează luminile vitale vreau fericirea ce în lume abundă. râvnesc iluminarea fără sacrificii Dumnezeu e

cerul înstelat e ca un baldachin sub care oamenii visează mirabil în carul alegoric este un arlechin care distrează pururi - formidabil. sublimă e iubirea sub lumini smaraldine care se

respir lumini suave în fiece moment (modelează credința cu sacre nuanțe) fac dintr-o întâmplare un eveniment dau lumii literare subtile valențe. steaua mea străluce pe stabil firmament poezia

lăuntrică ureche-vrajită scoică de sidef, redutabil exemplar din privilegiabil lux, excultând a desfătare (cu fiori de oranj chef) falnic zborul de egrete, pescăruși-continuu flux zburdălnicia

Am luat Lumina azi noapte, toată viata mea se vede mai clar profundă ca oceanul lumii- noima Învierii cucernic mărgean- lucitor cleștar să umple să sudeze destine planetare fisurate. am

mai am un singur dor, să joc ultima carte a vieții cu lupul albastru. el este dracul cel mai respectabil stăpin pe o gură de rai pe miei și pe iezii îngenunchiați în castru ca în

primăvara este mirobolantă nimfă împarte lumina blândă și suavă căldura soarelui alunecă în limfă minunile naturii se bucură de slavă. în lupta cu iarna primăvara triumfă topește ghețuri și

bruma s-a așternut peste iubirea noastră lumina dintre noi tremură de frig dorul fierbinte stoarce lacrimi din piatră la poarta cerului îndurerată strig. visuri spulberate, relații

vești alarmante curg din televizor epidemii de gripă împânzesc pământul virușii și moartea i-au lumea în vizor pe mine mă menține sănătoasă cuvântul. fel de fel de boli lumea o

moartea e aproape virușii sporesc fețe suferinde în spital privesc eu îmi fac la inimă o ecografie bate ca nebuna ca la sindrofie. veștile sunt triste covidul ucide jalea la morminte suspine

seară cu povești la gura sobei deschide cale nouă către vise colindele răsună în acordurile tobei emoții curg prin valvele deschise. povestește și tu draga mea cea mai faci cum rezolvi cu bine

nu pot uita iubite ce fericiți am fost parcă toată lumea era a noastră cu vise mărețe ne-am făcut rost însă acum trăiesc ca o sihastră. privesc mărețul soare și mirarea crește încă o zi de

văd chipul tău iubite în mii de stele dorul se dispersează ca norul de fum lumini dau strălucire gândurilor mele dar acum sunt singură pe-al vieții drum. un bagaj de amintiri duc în viitor și

credința mă duce la mari rezultate în comuniune cu sfinții părinți mi-a dat înțelegere pentru lumi ocultate n-am să o vând pe murdari arginți. credința îmi dă o magică putere să sar peste

nu-mi calculez iubite zilele mohorâte nici dorul de tine nu îl mai măsor doar amintirile au rămas însorite ordonate cronologic într-un clasor. mai studiez geometria iubirii noastre inima a

stau cu brațele-ntinse spre tremurul luminii invocândul pe Cristos mântuitorul suspinele nopții negre le latră câinii un aflux de vise trece ecuatorul. întrega lume trăiește ca-ntrun cult seva

invoc iubirea ta Isus Cristos lumina ta îmi este călăuză trec prin viață cu nesfârșit patos pentru pacate mai oferă-mi o scuză. la răscruce de vânturi e cerul mă înalț spre el cu evlavie

trec emoții în cuvinte și cuvintele în fapte splendoarea de iubire tot crește în piept mă antrenez cu raze din zi și din noapte găsind printre stele drumul cel mai drept. cucul deșteptător