FLOARE PETROV

adesea mă scufund într-un torent sonor muzici îngerești îmi inundă auzul dau vieții salutul și un solemn onor în roua rozelor se primenește crezul. cu Secret Garden trăiesc miraj suprem ascult

mi se-arată că trăiesc benefic scenariu, pădurea mi-e soră, muntele mi-e frate, mă simt în poveste ca peștele-n acvariu în jurul meu dansează lumini preacurate. energia soarelui zilnic o

moartea îmi presară în cale aluzii mi-a ucis trandafirii , inima suspină sufletul se amăgește cu galbene iluzii nu am gândit că toamna repede o să vină. compun euforia cu semințe de mac dorul

mă rostogolesc în câmp de lavandă soarele deasupra mă mângâie pe trup tare mult aș vrea pe moarte s-o corup să nu-mi otrăvească endorfina din glandă. nespus de mult aș vrea să fiu câmp de

Alex iubirea noastră nu poate fi distrusă cum nici un munte nu poate fi clintit păcat că tinerețea dulce e apusă iar doruri ca și vise au încărunțit. mă poartă în trecut un val de nostalgie la

trec printre pericole ca un cascador trec printre flăcări și ard ca o torță explorez în mine ca un sondor și scot din adâncuri poeme în forță. calc pe cioburi de viață și mai sângerez dar eu

broderie de cuvinte cos la șezătoare deschid grăbită scrinul cu amintiri soarta mea a fost atât de uimitoare că mi-a turnat în suflet numai iubiri. iubesc oamenii blânzi și generoși iubesc

seară de povești lângă șemineu emoțiile curg precum un fluviu versul meu face prin lume turneu vibrează vulcanic ca un Vezuviu. cântecele inimii energic răsună ceaiul cu miere sângele

cu munți de gunoaie se sufocă planeta guvernele cad mereu economia scade în târgul vechiturilor plânge flașneta cântecul și dansul cunosc blocade. viața este din ce în ce mai scumpă boli

bine ai venit iar magică iarnă! să distrugi viruși să distrugi bacterii bucurii să crească în acorduri de goarnă să extinzi armonia între materii. eu te-am așteptat iarnă de poveste să vii cu

primăvara mă seduce cu a florilor nadă îi face cu frenezie soarelui serenadă îmi iau energie din dulce limonadă să dezleg cu istețime a timpului monadă. e multă lumină și-s speranțe mărețe în

cu destinul meu iubirea cuceresc și mă mândresc cu sublim romantism cunosc ascensiuni în spațiul ceresc caut desăvârșirile prin creștinism. acopăr cu iluzii adâncimile vieții sfinți îmi umplu

timpul se scurge ca o apă lină filozofia vieții o aprofundez transpun în principii credința senină cu lumini îngerești mereu meditez. dansul, muzica, poezia, iubirea îmi preocupă sufletul

îmi apăr visul fragil ca un boboc, vreau să înflorească să devină real, cu rouă de stele umplu verde poloboc, lăsându-mă purtată de măreț ideal. cu figuri de pluș ca un copil mă joc, pe toate le

(metamorfoza nefericită a omulețului- aspirator) Atunci și acum o nostalgie după cutezanță, testosteroni trăiesc extrem amorul dalb charleston de patru zile fără nici o greață în peisajul