FLOARE PETROV

timpul fatalității m-a îmbrăcat în doliu în mormânt se ascunde toată iubirea mea lumina pe coroane formează un lințoliu somnul cel veșnic ți-l voi veghea. codru de lumânări pâlpâie cu

știu poezia dă vieții mele sens și romantismul mă face cunoscută cuvintele freamătă în mine intens nu mă vor timorată abătută tăcută. e bine când toate se sfârșesc cu bine și viața își urmează

aș fi vrut să fi fost un rafinat bijutier să montez în aur podoabe sclipitoare acum îmi apăr inima precum un scutier de tirul cu săgeți ironice otrăvitoare. inima mireană produce zilnic

timpul mă amuză cu simțul umorului îmi transformă dorurile în șaradă adrenalina crește frenezia fiorului razele iubirii fac în suflet paradă. gândurile rezonează în culori vibrante ecoul

emoțiile-mi zburdă ca fluturii în lunci încă este vară și cerul este cordial chiote de veselie împrăștie prunci aș vrea să vestesc un timp ideal. împletesc gânduri cu razele fine umplu zilnic

dragostea în existență e un punct stabil poezia este centrul de determinare am sufletul romantic și foarte abil scriu mereu cu frenezie și îndemânare. mi-am găsit un echilibru în mare

cu pașaport grena plec într-o altă lume nu-i nevoie de viză căci raiul e deschis pretutindeni îngeri pot să mă îndrume pe drumul splendorilor programat precis. vise grele port pe umeri și în

vară plină de spectacol, de neprevăzut concertul de mierle răsună sublim în lume pretutindeni sunt minuni de văzut se fericește Dumnezeu atunci când iubim. freamătă folclorul pe corzi de

Ample desfășurări de forțe ancestrale, jocul filosofului, al buburuzei, al mireselor sub raze mirosind a savori de săruturi, jocul noilor răsărituri... jocul imuabil al trandafirilor, la

am construit din vers atipică redută și-un drum fără rigori spre infinit voi recâștiga cu el șansa pierdută o glorie să fiu un suflet împlinit. cu gândurile negre duc o luptă să le transform

semnele timpului vorbesc despre normalitate și bunul Dumnezeu se îndură de noi varsă peste oameni vise de prosperitate curcubeie vesele răsar printre ploi. castanii înfloriți par sidefate

sub o mare de flori în mormânt o să-ți trăiești iubite somnul veșnic pe mine mă doare împietritul cuvânt lumina tristeții tremură în sfeșnic. ai plecat iubite într-o lume mai bună ca să-ți

ascunde într-o stea iubirea noastră vremuri bezmetice să n-o destrame noaptea să lucească în lumina albastră să nu mai treacă niciodată prin drame. eu știu din tot ce-a fost n-o să mai

descopăr între slove mărgăritare cuvinte care îmi bucură cordul care îmi dau o mirabilă stare să cred că pot cuceri și nordul. descopăr la poeți emoții fascinante ideile lor țin și noaptea

farmecul luminii străbate dimineți cireșele se coc în soare călduros sunt exaltată de atâtea frumuseți vântul adie-n arbori suav prietenos. salcâmii etalează ciorchini de floare albă oamenii