FLOARE PETROV

nu-mi calculez iubite zilele mohorâte nici dorul de tine nu îl mai măsor doar amintirile au rămas însorite ordonate cronologic într-un clasor. mai studiez geometria iubirii noastre inima a

stau cu brațele-ntinse spre tremurul luminii invocândul pe Cristos mântuitorul suspinele nopții negre le latră câinii un aflux de vise trece ecuatorul. întrega lume trăiește ca-ntrun cult seva

invoc iubirea ta Isus Cristos lumina ta îmi este călăuză trec prin viață cu nesfârșit patos pentru pacate mai oferă-mi o scuză. la răscruce de vânturi e cerul mă înalț spre el cu evlavie

trec emoții în cuvinte și cuvintele în fapte splendoarea de iubire tot crește în piept mă antrenez cu raze din zi și din noapte găsind printre stele drumul cel mai drept. cucul deșteptător

ploaia mătură strada de praful hoinar spală frunzele la arbori rubiconzi eu cu poetii particip la un seminar nori negri se descarcă de fiorii pudibonzi. pe o scenă decorată joacă îngeri

Doamne, nu am să te aud dacă mă strigi orizontul este plin de zgomote lugubre până la stele sunt țesute intrigi luminile-s rănite de gheare de umbre. dezleg cuvântul de tăcere cu

sunt transfigurată în câmp de lavandă cad în fața mea roiuri roiuri de molii parfum de poezie port în glandă înmiresmând farstitii și orgolii. zâmbete violet îmi înfloresc pe buze gânduri care

cerurile s-au deschis să coboare duhul sfânt să vindece dureri să destrame nevoi este sărbătoare minunată pe pământ povești de fericire se strecoară în noi. familii și prieteni bucuroși se

îmi amintesc iubite era vară noi trăiam fericiți un vis real seara așteptam stelele să răsară iubirea să ne poarte pe cristalin val. marea uda cu iubire nisipul noi în joacă ridicam

e toamnă codrii și-au schimbat năframa rapsodia ciocârliei răsună în spectacol pe grătarele încinse sfârâie pastrama mustul îndulcește simțul ca un miracol. ultimul dans al fluturilor e

iarna a venit cu sacul de surprize dar mie îmi este foarte dor de vară să mă scufund în valuri de brize singurătatea să nu mă mai doară. clopoței de argint trezesc sentimente întreaga lume

nu te-am uitat iubite și nu te voi uita amintirile cu noi vor fi mereu vii chiar și bătrânețea ușor voi suporta dacă în visele mele ai să revii. ești prezent în suflet ca în fotografii îmi

se scurg rapid clipele în clepsidră inevitabil mă îndrept spre amurg în valuri tulburi înot ca o vidră îmi duc soarta în vechiul burg. curg amintirile ca apa din cișmea rănile trecutului nu

gânduri se-nalță ca focuri în întunecimi e începutul unei serii de iluminare izvoare poetice printre terne mulțimi curg peste stânci cu fioruri hoinare. în albastră aureolă învălui

în oceanul cunoașterii și eu mă simt un val simt mereu mângâierea țărmului mirific sufletul meu cântă răsună din chimval Cristos mă învață viața să o glorific. timpul mă supune la freamăt

se perindă prin suflet poeți și filozofi, cu principii de viață sănătoase senine sunt o amfitrioană primesc și teozofi, să sporească în minte învățături creștine. cu sentimente calde îi

vântul mi-a băgat melodia verii pe fereastră, să-mi trăiesc clipele în pași de rumba, pe dealuri răsună puternic cavale, emisfera albastră o străpung cu privirea. vreau timpul să-mi fie cel mai

îți aud vocea plutitoare pe vânt și-ți simt respirația caldă pe piele ești atât de prezent în gândurile mele încât mă manifest ecou din cuvânt. te rog aprinde-mi Soare numele pe cer ca pe un

Cântă-mi iubite, sunt zori admirabili, inefabili imuabili întâlniți pe terase de versuri, hai împreună să nu lăsăm stele să se încalțe în cizme de neguri,nici in bocanci modernist lustruiți să

cerșesc alinare de la Sfânta Treime sunt cerșetoare pe bulevardul răzvrătirii vreau viața să-și arate laturile sublime în care nu mai suferă stingheri martirii. întind mâinile după lumina

vântul fredonează cânt nemaiauzit ecoul se înalță sus pe un curcubeu culori diafane mereu m-au uimit pășind timid prin ploaie că un scarabeu. frământ coca luminii să pregătesc colacii să-i coc