FLOARE PETROV

mă desfrunzesc de gânduri ca arborii toamna vara și-a făcut bagajele și a plecat emoții arămii recoltează vremea Doamna din romantismul sufletului alambicat. un ultim dans al frunzelor înainte

trăiesc suprema cucerire și avântul sublim Paradisul are toate căile amplu deschise sunt mereu mândră de curajul meu optim de-a răspândi în lume dorințe mari și vise. am fascinante gânduri a

ca-ntr-un cult trăiesc apropieri subtile de Dumnezeu și de Cristos mântuitorul ating simboluri dintre nopți și zile cuprind astrul cerului senin, cuceritorul. culeg lumini stelare cu mare

E Luni, obisnuința mă interoghează mascată despre provizii pentru toată săptămâna, guvernatoare peste lume, Luna nu știe despre greva foamei și totalmente visătoare nu știe despre suicid. o

viața e o minune mă tratează regește lumini îngerești mă sărută pe tâmple Dumnezeu îmi vorbește spune că mă iubește îmi ninge bucurii și complexe și simple. lumea mea e plină de culoare de

găsesc bucuria în colțul de pâine în roșia coaptă în para gustoasă sunt fericită că pășesc spre mâine cu poezia mea cea radioasă. adâncă și nesfârșită îmi e recunoștința elanurile mele ating

adun înțelepciuni din cultul Vede nu or să contravină dogmelor creștine prin orice credință Dumnezeu se-ntrevede universul veghează cu forțe divine. în paradisul verde totul este

raze mi-au tatuat pe inimă iubirea sublimă și mi-au sortit să mă-nfrățesc cu fluturi cu păsările care prin cântec mă animă cu arborii care în fața furtunii fac scuturi. crizanteme roz au

seară de primăvară cu tandri zefiri când stelele răsar una câte una cu miresme suave de trandafiri în care se înmiresmează Luna. aștri dansează pe sunete de harpă eu găsesc în mine un alter

scânteia răsărită din divină iubire aprinde focul sacru în luminiș boem sunt concentrată mereu pe izbăvire căci am trăit frenetic la polul extrem. în clocotul meu se mișcă lumi nebănuite vise

o crizantemă albă povestește timid despre armonia dintre zi și noapte fragment de candoare transferă în zid roua mirărilor agitare prelinsă în șoapte. e nevoie de noi expresivă

în câmpii de vise grâul se coace lent lanuri cu floarea soarelui au încolțit triumful primăverii e bazat pe talent natura-i grandioasă splendori a înmulțit. cultul vieții lumii este

trăiesc beatitudini cu iubirea adâncă timpul meu e freamăt pur de poezie tăcerea cenușie e închisă în stâncă pe care răsună cântec de ciocârlie. ador cuvântul primit de la sfinți vibrează în