FLOARE PETROV

răspândesc cuvinte între patru zări trăiesc magia iernii de bucurie strig ninge cu armonie peste realizări doruri am frământat în pâine și covrig. spiritul este o fereastră spre cer lumini

versul pasional ajunge la inima mea e plin internetul de poeți minunați curge talentul ca apa din cișmea curg emoțiile din artiști luminați. de vers înconjurată ating un extaz și timpul îmi

între versuri este al meu habitaclu poezia m-a format spirit de cultură cu stele și luceferi la nocturn cenaclu poeme pastorale am pus pe partitură. știu că poezia înnobilează timpul câmpuri

trăiesc umilă într-o lume nebună prea plină de crime și de tragedii. uneori aș vrea să mă ascund pe lună ori într-un nai să ascult melodii. în linistea mea mai cântă pianul iubesc creații

melancolia neagră îmi vine mănușă timpul m-a văduvit de iubirea supremă aș vrea acum norocul să-mi bată la ușă să trec cumva ușor de năpasta extremă. eu nu privesc viața cu indiferență învăț

în suflet suspină o bătrână scripcă i-au străpuns cântecul gloanțe vânătorești trecutul atârnă în cui pe o șipcă gândurile-mi străbat tărâmuri pitorești. amalgam de emoții se scurge în

nu mai înțeleg dezordinea din Paradis arbori doborâți la pământ de tornade fericiri ruinate în real și în vis prin explozii de bombe și de grenade. cu sfinți și îngeri înrolați pe front fără

sufletul trăiește nevoi conceptuale setea de idealuri este profundă cerul proiectează luminile vitale vreau fericirea ce în lume abundă. râvnesc iluminarea fără sacrificii Dumnezeu e

cerul înstelat e ca un baldachin sub care oamenii visează mirabil în carul alegoric este un arlechin care distrează pururi - formidabil. sublimă e iubirea sub lumini smaraldine care se

respir lumini suave în fiece moment (modelează credința cu sacre nuanțe) fac dintr-o întâmplare un eveniment dau lumii literare subtile valențe. steaua mea străluce pe stabil firmament poezia

lăuntrică ureche-vrajită scoică de sidef, redutabil exemplar din privilegiabil lux, excultând a desfătare (cu fiori de oranj chef) falnic zborul de egrete, pescăruși-continuu flux zburdălnicia

Am luat Lumina azi noapte, toată viata mea se vede mai clar profundă ca oceanul lumii- noima Învierii cucernic mărgean- lucitor cleștar să umple să sudeze destine planetare fisurate. am

mai am un singur dor, să joc ultima carte a vieții cu lupul albastru. el este dracul cel mai respectabil stăpin pe o gură de rai pe miei și pe iezii îngenunchiați în castru ca în

primăvara este mirobolantă nimfă împarte lumina blândă și suavă căldura soarelui alunecă în limfă minunile naturii se bucură de slavă. în lupta cu iarna primăvara triumfă topește ghețuri și

bruma s-a așternut peste iubirea noastră lumina dintre noi tremură de frig dorul fierbinte stoarce lacrimi din piatră la poarta cerului îndurerată strig. visuri spulberate, relații

vești alarmante curg din televizor epidemii de gripă împânzesc pământul virușii și moartea i-au lumea în vizor pe mine mă menține sănătoasă cuvântul. fel de fel de boli lumea o

moartea e aproape virușii sporesc fețe suferinde în spital privesc eu îmi fac la inimă o ecografie bate ca nebuna ca la sindrofie. veștile sunt triste covidul ucide jalea la morminte suspine

seară cu povești la gura sobei deschide cale nouă către vise colindele răsună în acordurile tobei emoții curg prin valvele deschise. povestește și tu draga mea cea mai faci cum rezolvi cu bine

nu pot uita iubite ce fericiți am fost parcă toată lumea era a noastră cu vise mărețe ne-am făcut rost însă acum trăiesc ca o sihastră. privesc mărețul soare și mirarea crește încă o zi de

văd chipul tău iubite în mii de stele dorul se dispersează ca norul de fum lumini dau strălucire gândurilor mele dar acum sunt singură pe-al vieții drum. un bagaj de amintiri duc în viitor și

credința mă duce la mari rezultate în comuniune cu sfinții părinți mi-a dat înțelegere pentru lumi ocultate n-am să o vând pe murdari arginți. credința îmi dă o magică putere să sar peste