FLOARE PETROV

lăuntrică ureche-vrajită scoică de sidef, redutabil exemplar din privilegiabil lux, excultând a desfătare (cu fiori de oranj chef) falnic zborul de egrete, pescăruși-continuu flux zburdălnicia

Am luat Lumina azi noapte, toată viata mea se vede mai clar profundă ca oceanul lumii- noima Învierii cucernic mărgean- lucitor cleștar să umple să sudeze destine planetare fisurate. am

mai am un singur dor, să joc ultima carte a vieții cu lupul albastru. el este dracul cel mai respectabil stăpin pe o gură de rai pe miei și pe iezii îngenunchiați în castru ca în

primăvara este mirobolantă nimfă împarte lumina blândă și suavă căldura soarelui alunecă în limfă minunile naturii se bucură de slavă. în lupta cu iarna primăvara triumfă topește ghețuri și

bruma s-a așternut peste iubirea noastră lumina dintre noi tremură de frig dorul fierbinte stoarce lacrimi din piatră la poarta cerului îndurerată strig. visuri spulberate, relații

vești alarmante curg din televizor epidemii de gripă împânzesc pământul virușii și moartea i-au lumea în vizor pe mine mă menține sănătoasă cuvântul. fel de fel de boli lumea o

moartea e aproape virușii sporesc fețe suferinde în spital privesc eu îmi fac la inimă o ecografie bate ca nebuna ca la sindrofie. veștile sunt triste covidul ucide jalea la morminte suspine

seară cu povești la gura sobei deschide cale nouă către vise colindele răsună în acordurile tobei emoții curg prin valvele deschise. povestește și tu draga mea cea mai faci cum rezolvi cu bine

nu pot uita iubite ce fericiți am fost parcă toată lumea era a noastră cu vise mărețe ne-am făcut rost însă acum trăiesc ca o sihastră. privesc mărețul soare și mirarea crește încă o zi de

văd chipul tău iubite în mii de stele dorul se dispersează ca norul de fum lumini dau strălucire gândurilor mele dar acum sunt singură pe-al vieții drum. un bagaj de amintiri duc în viitor și

credința mă duce la mari rezultate în comuniune cu sfinții părinți mi-a dat înțelegere pentru lumi ocultate n-am să o vând pe murdari arginți. credința îmi dă o magică putere să sar peste

nu-mi calculez iubite zilele mohorâte nici dorul de tine nu îl mai măsor doar amintirile au rămas însorite ordonate cronologic într-un clasor. mai studiez geometria iubirii noastre inima a

stau cu brațele-ntinse spre tremurul luminii invocândul pe Cristos mântuitorul suspinele nopții negre le latră câinii un aflux de vise trece ecuatorul. întrega lume trăiește ca-ntrun cult seva

invoc iubirea ta Isus Cristos lumina ta îmi este călăuză trec prin viață cu nesfârșit patos pentru pacate mai oferă-mi o scuză. la răscruce de vânturi e cerul mă înalț spre el cu evlavie

trec emoții în cuvinte și cuvintele în fapte splendoarea de iubire tot crește în piept mă antrenez cu raze din zi și din noapte găsind printre stele drumul cel mai drept. cucul deșteptător

ploaia mătură strada de praful hoinar spală frunzele la arbori rubiconzi eu cu poetii particip la un seminar nori negri se descarcă de fiorii pudibonzi. pe o scenă decorată joacă îngeri

Doamne, nu am să te aud dacă mă strigi orizontul este plin de zgomote lugubre până la stele sunt țesute intrigi luminile-s rănite de gheare de umbre. dezleg cuvântul de tăcere cu

sunt transfigurată în câmp de lavandă cad în fața mea roiuri roiuri de molii parfum de poezie port în glandă înmiresmând farstitii și orgolii. zâmbete violet îmi înfloresc pe buze gânduri care

cerurile s-au deschis să coboare duhul sfânt să vindece dureri să destrame nevoi este sărbătoare minunată pe pământ povești de fericire se strecoară în noi. familii și prieteni bucuroși se

îmi amintesc iubite era vară noi trăiam fericiți un vis real seara așteptam stelele să răsară iubirea să ne poarte pe cristalin val. marea uda cu iubire nisipul noi în joacă ridicam

e toamnă codrii și-au schimbat năframa rapsodia ciocârliei răsună în spectacol pe grătarele încinse sfârâie pastrama mustul îndulcește simțul ca un miracol. ultimul dans al fluturilor e