FLOARE PETROV

zâmbesc lumini în ochii cristalini și toate gândurile se înseninează când grijile îmi par niște ciulini cuget de ce se înrădăcinează. pădurea îmi e soră muntele mi-e frate mi-au dat curajul să

soarele iubirii mi-a aprins rațiunea arhitectura viitorului este pe planșă acum timpul parcă și-a pierdut noțiunea dar eu lupt cu năpasta încă o manșă. balada dorului vibrează în

a venit iarăși ploaia blândă mireană să ne hrănească pădurea înfometată să cânte pe frunze ca o soprană simfonia cerului caldă neîntinată. grădinile să-i simtă augusta servitute să crească

gândurile mele dansează-ntr-un desfrâu se înalță ca focuri să se ardă bezne speranța-i aurie ca și lanul de grâu circulă prin cord pănă jos la glezne. triumfurilor mele credința le dă

din comorile verii am strâns amintiri splendori de vis am așezat în suflet ador vreamea când raze răspândesc iubiri când freamătul luminii îl resimt în umblet. păcat că păsări cântătoare or să

vreau să pictez fericiri cu zâmbet de magnolii cu porumbei ce sorb roua din petalele fine vântul scutură norii cu ploi de orgolii viața mea se întregește cu splendorile divine vreau să sculptez

de ce sunt pe lume cutremure devastatoare? de ce avari și hoți defrișează păduri? de ce încă din fașă îngerașul moare? de ce-n loc de spitale se construiesc borduri? de ce ne guvernează toți

acopăr bătrânețea cu rochia de seară ridurile vieții le ascund sub fard anul nou miraculos în mine coboară purtând sub aripi fericirea standard. înec amărăciunea în paharul cu vin regret că

mi-am pierdut inocența în carul cu fân când urcam Golgota într-al lumii convoi ce mult aș fi vrut copil să rămân să nu îmbătrânesc pe drumuri de noroi. ce mult aș fi vrut să miros a roză ca

privește Vara încă nu a plecat stă la taifas cu Toamna la o cafea în foișorul cu lavandă înmiresmat îmbrăcate cochet în fină catifea. soarele blând le ține companie parcă îndrăgostit de

pe ramul vieții cresc muguri de cuvinte și arborii devin minuni în lumină vraja lumii se strecoară în minte odată cu iubirea de sorginte divină. vorbesc cu stelele în graiul meu dulce alean

primesc mesaje și răspund voioasă iubirea de oameni o înmulțesc trimit spre ei speranța luminoasă soarele și luna o consfințesc. cu crucea ce o port sunt împăcată chiar dacă deseori

între două ploi răsar curcubeie sufletul meu se colorează-n violet știu că nu zadarnic sunt femeie zămislesc iubire la modul complet. de farmecul gliei mă minunez mă rog pentru pace și

fotografii cu noi înșirate-s pe raft îmi dau sentimentul că eșți aproape speranța-i spumoasă ca berea la draft efervescența ei nu vreau să-mi scape. iubite știu că-ți este dor de noi în vara

versuri romantice inima îmi cere să-i alimentez iubirea noapte și zi dialogul cu muza îmi face plăcere până și tăcerile se vor înfrunzi. mă prind în hora ideilor mărețe în cenaclu nocturn