FLOARE PETROV

în parcul cu băncuța cea veche din orașul cu floarea de tei am jurat să fim o pereche presărând săruturi pe alei. contopiți amândoi în sublima iubire n-am știut de erori de decepții urmărind

se simte învierea în întreaga natură sufletele zburdă ca fluturii-n grădină simfonii florale răsună pe-arătură ecouri se înalță pe creasta alpină. castanii înfloriți sunt candelabre parcă cu

arborii în legănare fac desene în aer linii și curbe trasate de ramuri e multă măiestrie pe al vremii caer vîntul mirat privește pe geamuri. ninge liniștit în casă arde focul bradul împodobit

mă scufund în mine ca într-un ocean mii de ființe sufletul mi-l ocupă ascund amărăciunea sub mărgean anemone și corali privesc prin lupă. descopăr în mine puteri nebănuite cu valuri de gânduri

în cetatea veche răsună magic plugușor vreau doar sănătate de la Anul Nou pe valul dorinței plutesc ușor ușor conectată la cer prin vesel ecou. îngeri cu steaua pornesc la colindat gazde

tristețea din inimă s-a mai estompat suportabile trec zilele prin mine scara pe care urc nu s-a surpat voi ajunge curând iubite la tine. nimic nu mă oprește să mai cred în noi moartea nu va

îmi extrag curajul din coarne de zimbru să lupt cu năpasta să o înving acum am nevoie de echilibru flăcări din inimă iar să le sting. bunule Dumnezeu Părinte ceresc ridică de pe mine voalul de

semnele timpului când bune când rele îmi supun mintea la proces complex îmi iau zilnic puterea din slovele mele optimismul pur îmi intră în reflex. știu că pot rezolva orice fel de

numai iubirea dă dreptul la vis recunoaște clipele ca nestemate cucerește cerul cu scopul precis de-a străluci ca steaua în eternitate. numai iubirea mângâie prin cuvânt împletește lumini în

răspândesc cuvinte între patru zări trăiesc magia iernii de bucurie strig ninge cu armonie peste realizări doruri am frământat în pâine și covrig. spiritul este o fereastră spre cer lumini

versul pasional ajunge la inima mea e plin internetul de poeți minunați curge talentul ca apa din cișmea curg emoțiile din artiști luminați. de vers înconjurată ating un extaz și timpul îmi

între versuri este al meu habitaclu poezia m-a format spirit de cultură cu stele și luceferi la nocturn cenaclu poeme pastorale am pus pe partitură. știu că poezia înnobilează timpul câmpuri

trăiesc umilă într-o lume nebună prea plină de crime și de tragedii. uneori aș vrea să mă ascund pe lună ori într-un nai să ascult melodii. în linistea mea mai cântă pianul iubesc creații

melancolia neagră îmi vine mănușă timpul m-a văduvit de iubirea supremă aș vrea acum norocul să-mi bată la ușă să trec cumva ușor de năpasta extremă. eu nu privesc viața cu indiferență învăț

în suflet suspină o bătrână scripcă i-au străpuns cântecul gloanțe vânătorești trecutul atârnă în cui pe o șipcă gândurile-mi străbat tărâmuri pitorești. amalgam de emoții se scurge în

nu mai înțeleg dezordinea din Paradis arbori doborâți la pământ de tornade fericiri ruinate în real și în vis prin explozii de bombe și de grenade. cu sfinți și îngeri înrolați pe front fără

sufletul trăiește nevoi conceptuale setea de idealuri este profundă cerul proiectează luminile vitale vreau fericirea ce în lume abundă. râvnesc iluminarea fără sacrificii Dumnezeu e

cerul înstelat e ca un baldachin sub care oamenii visează mirabil în carul alegoric este un arlechin care distrează pururi - formidabil. sublimă e iubirea sub lumini smaraldine care se

respir lumini suave în fiece moment (modelează credința cu sacre nuanțe) fac dintr-o întâmplare un eveniment dau lumii literare subtile valențe. steaua mea străluce pe stabil firmament poezia