FLOARE PETROV

m-a cuprins o vrajă minunată topesc fulgi de nea în palmele mele cu romantismul sunt îngemănată în orizontul meu vibrează stele. universul se lasă zilnic cucerit este plin de liniști și

iubirea e ca floarea cu mult parfum o frumusețe fină ce-atinge absolutul împrăștiată-n lume pe fiecare drum amprentează glia până cântă lutul. iubirea e prilej de veghe ne-ntreruptă se

noaptea mea are stelele prinse în păr mă răsfață doar cu șoapte de iubire mă ninge cu speranțe din petale de măr lumini angelice îmi streacoară-n privire. noaptea mea mă ține de tine

nu dormi, aștepți iubești trezirile stelare, și-n relaxată pasiune mă chemi să te urmez ca pe ce-a mai iubită fantomă, lași urme o răcoare mentolată o liniște dulce, precum regina nopții

din cunoaștere derivă adâncimea iubirii mă pune în relație cu cerul absolut realitatea devine resortul împlinirii pasiuni constructive în ritm revolut. viața fără iubire nu are valoare nu

îmi este spiritul năvalnic ca un fluviu emoții albastre se scurg în aval mi-am decantat tristețea în aluviu din fericiri sublime fac un festival. inima ca o lebădă în dans estival trăiește cu

se colindă românește după datina străveche toți laolaltă o voce fete și voinici flăcăi cântece de bucurie se strecoară în ureche faima intră în țară pe mai multe căi. în glie nu mai sunt tirani

îmi extrag din glie frumoase energii slove din aur i-aș scrie pe piept și i-aș grava pe stâncă albastră elegie plină de iubire cu gândul înțelept. aici apele purifică blesteme și păcate aici

dorul mă ține într-o vârtelniță mă macină încet precum moara grâul dacă l-aș închide într-o temniță și deznădejdii i-aș pune frâul. dorul mă doare ca o rana deschisă și nu e loc ca să mai scap

mi-e dor de mine copilă ghidușe fiică a primăverii și a cerului sfânt pe drumurile mele răsar brândușe codrul mi-a transmis bucuria prin cânt. răsfir gânduri albe printre mărgăritare să le

aș fi vrut să fi fost comediant să fac din patimile mele glume să nu știu de coșmarul terifiant să rezonez cu vara fericirii antume. mă consolez cu speranța vivace să mă transforme-n iscusit

timpul mă ține legată în chingi de trecutul meu spectaculos am moștenit curajul de la vikingi să am în fața morții un triumf fabulos. mi-am criogenat iubirea la Polul Nord sub ghețarii

sufletul e răscolit de contradicții gânduri se oglindesc în alte gânduri cu frământări nu pot s-ating ambiții și am căderi în repetate rânduri. aș vrea să scriu o odă bucuriei să construiesc

motiv de bucurie e soarele blând sub razele lui naturi se răsfață se-adună fericirea la mine în gând e primăvară iară și am chef de viață. găsesc în filme puterea să visez în regii îngerești

e ziua zâmbetelor scăldate în soare copii lumii sunt sărbătoriți distracție și cântec surprize de valoare părinții fac totul să se simtă iubiți. candorile iubirii înmulțesc