FLOARE PETROV

a început solstițiul neamului românesc, din ochiul trei divin din cugetul Omega, somnambulii zilei lent se dezmeticesc, doamne ce mult ai de lucru între Prut și Bega. să treci trufiile prin

îmi amintesc cu drag, era vară și marea dansa cu fervoare la mal noi îndrăgostiți trăiam iubirea rară strângeam în suflet amintiri de opal. îmi amintesc era frumoasă seară luna ne trimitea

răsar povestirile ca o scurgere de apă pun iarăși la treabă condeiul îndemânatic cu trăiri și sentimente trec printr-o altă etapă nu îmi pasă că și timpul este uneori lunatic. primăvara mi-a

stau și eu la rând la fericirea firească dulcea seducție- dorul de acasă și nimic mai mult țesătura mătăsoasă a fericirii o simt între acele lucruri care mă învață din când în când să mai

muzica și poezia îmi fac viața frumoasă sentimentalismul e plin de grandoare crește și credința în formă grațioasă simt fiecare zi divină sărbătoare. poezia-i muzică și muzica e poezie se

pe frontul infernului Lumina se jertfește, e plină lumea de eroi necunoscuți, compasiunea mea până la soare crește, sufletul pios mângâie aștri tăcuți. curg lacrimi în averse prelungite, plânge și

deschid sufletul pentru splendoarea paradisiacă lebedele pe lac plutesc într-un dans lin îngerii pe role colorate se fericesc din plin ar vrea ca ziua asta blândă să nu treacă. pe bănci

pe mine mă veghează un înger blond mă mângâie pe creștet cu raze de soare simt căldura lui ca o floare pe rond tandru se ondulează pe-a vântului suflare. sunt și entuziastă și plină de

cănd frunzele cad sufletul mă doare mi-au fremătat la geam povești sublime nu vreau să se îngroape ore de încântare doar arborii visării știu să mă anime. sufăr când se dezbracă timpul de

savurez cireșe cu gust de copilărie ce departe este timpul acela sublim totuși viața mi-a adus un strop de măreție filmul de fericire are un declic infim. savurez o tartă cu cireșe

privesc bolta de stele și o admir în geneza lor e numai măiestrie mă ninge lumina cu picuri de mir fericirea capătă culoarea albăstrie. spectacol pe cer a creat Dumnezeu dans în lumină sunt

moartea a făcut în viața mea ravagii mi-a luat iubirea speranța puterea acum aștept să mă îndrume magii pe calea mântuirii să piară durerea. ai avut iubite un destin fabulos trecutul tău e

nu privesc cu mânie nicicum înapoi voința universului s-a împlinit mereu îmi extrag optimism din ritmuri de cimpoi iubirea din suflet e scump minereu. destinul mă duce unde e scris în

zilnic zeci de fascinații intră pe rol pregătirile de Paște se fac cu efervescență eu îndulcesc melancolia cu profiterol am scăpat de-a pandemiei virulență. nu mai sunt restricții la

nu uit să fac zilnic terapie cu Lumină ea face loc în suflet speranței să revină acolo unde cântă tainică mandolină să producă și noaptea liniștea divină. brocart de Lumină visul mi-l

cresc melodiile în corpul meu Celine Dion cântă fermecător ea are glasul de la Dumnezeu înseninează chip de ascultător. simt beatitudinea și exaltarea tot spațiul vibează în mine magia e

oare de unde vin din care castă de trebuie prin patimi să mă purific? zilnic cuprind cerul cu iubirea vastă la școala luminii să mă calific. asimilez minuni din raiul mirific sevele pământului

mi-e mâna daltă sculptează în stâncă a iubirii statuie solemnă selenară romantismul rodește o frumusețe rară linistind muntele jalea lui adâncă. un piedestal cu tandre sentimente răsare sub

peste sate plutește fumul gros din sobe frigul s-a instalat peste țara întreagă preoții s-au înveșmântat cu negre robe și predică-n biserici din scriptura dragă. urmele se pierd prin ploaia ce

voi fi o visătoare până când am să mor mă readun din slove pretutindeni în lume reflecții în lumină-mi imaginez cu spor și nu mă depărtez de a stelelor urme. în laguna albastră printre