FLOARE PETROV

răsună glasul soarelui îndrăgostit de florile deschise spre candoare raze de lumină s-au pus pe povestit lumea să o umple de vrajă și splendoare. arborii se mlădie sub adieri de vânt cerul se

calc pe urme de fachiri printre cercuri de foc mă rog la Dumnezeu să plouă cu noroc să stingă flăcări de dor și de jale parcă tot cerul în mine se prăvale. vreau să cred că cineva acolo sus mă

destinul meu e-o frunză pe un ram freamătă sub stele pictate pe năframă angelice lumini îmi bat la geam și mă îndeamnă să nu îmi fie teamă. dar mă lovesc furtuni o spaimă de groază trece prin

pe aripi de vis sorb senin din pocal păstrând în echilibru iubirile fierbinți au făcut din mine romantic epocal toate dezamăgirile le scot din minți. muzici îngerești îmi inundă auzul dau

aștept o clipă de sinceritate lumini angelice să vibreze în glas iubirea tinde spre eternitate pe-o rază minunată face popas. e atâta farmec în lumea noastră emoții înșir pe-o salbă de

lumină în întuneric ești pentru mine iubitul meu cu inima de aur în preajma ta îmi e atât de bine clipe de fericire strânse în tezaur. goluri din suflet cu tine le umplu știu că pot învinge și

nu m-am gândit iubite la despărțire când te-am iubit la plus infinit mă scufund într-un ocean de amăgire sub un zenit nepăsător cernit. sufletul meu trist în zadar te strigă să te întorci

ți-am adorat iubite sufletul diferit cu energie magică m-ai învăluit mi-ai fost alinare când am suferit mulți ani de fericire mi-ai dăruit. fără răutate ură și minciună ai creat în jur mirabil

zâmbesc lumini în ochii cristalini și toate gândurile se înseninează când grijile îmi par niște ciulini cuget de ce se înrădăcinează. pădurea îmi e soră muntele mi-e frate mi-au dat curajul să

soarele iubirii mi-a aprins rațiunea arhitectura viitorului este pe planșă acum timpul parcă și-a pierdut noțiunea dar eu lupt cu năpasta încă o manșă. balada dorului vibrează în

a venit iarăși ploaia blândă mireană să ne hrănească pădurea înfometată să cânte pe frunze ca o soprană simfonia cerului caldă neîntinată. grădinile să-i simtă augusta servitute să crească

gândurile mele dansează-ntr-un desfrâu se înalță ca focuri să se ardă bezne speranța-i aurie ca și lanul de grâu circulă prin cord pănă jos la glezne. triumfurilor mele credința le dă

din comorile verii am strâns amintiri splendori de vis am așezat în suflet ador vreamea când raze răspândesc iubiri când freamătul luminii îl resimt în umblet. păcat că păsări cântătoare or să