FLOARE PETROV

priviți-mi speranța cu obrazul rumen glăsuiește încă în cel mai dulce grai pătrunde în suflete ca fluxul lumen acompaniată de străvechiul nai. nu schimb nimic din ce-au prezis

trăiesc viața mea ca pe un șantier construiesc principii primordiale văd îngerul suav este un curier din lumile divine și foarte cordiale. dureri mă părăsesc în ascensiune pe spirala albastră

credința- nflăcărează ca un foc nesfârșit azi extazul e măsura vibrațiilor pure alintă sufletul prezent și infinit iubiri diamantine poate să procure. credința înverzește pustiul și deșertul e

în grădina casei e un joc de culori zâmbete violet la flori de liliac armonii de lumină senin de splendori pe vale răsună cântec de pitpalac. decoruri paradisiace cu sublime lalele rond cu

urâtă-i bătrânețea cu cearcăne și riduri cu bolile hulpave care mușcă din trup cu timpul petrecut doar între patru ziduri cu moartea îndârjită cu colții mari de lup. dar nu mă las înfrântă în

iedera credinței se cațără pe ziduri în frunzișul verde vrăbii au cuib sigur până târziu în noapte răsună lieduri cu aripile îmi fac semne de bun augur. cu multă evlavie viața o

îi scriu lui Dumnezeu pe email o rugăciune cu statut umil să se îndure de geneza lui de țara mea cu gena neamului. să curme suferința chinul sărăcia să-i scoată din abisuri veșnicia poporul

sunt milionară în amintiri și vise le răspândesc în lume pe rețele sociale existența mea emite fericiri admise viori în mine cântă rapsodii speciale. gânduri de alean picură din condei aud în

iubirea mea-i precum cerul cu stele în caruselul nopții mă dau cu trubadurii gândurile mele freamătă în vâlcele dansează cu ielele în inima pădurii. nu-i așa complicat să fiu romantic e nevoie

iubire întâlnită la răscruce de vremuri te-am crescut în inimă ca pe-o ființă vie și te-au cântat neobositele alămuri și te-am ținut aprinsă ca pe o făclie. inimă blândă tu știi cum să

adun din poiana zboruri de fluturi gingășia lor azi vreau să o adopt chiar dacă viața-mi dă reale șuturi rodesc mereu mi-e sufletul copt. brodez iluzii pe mâneca vremii stele adun în salbă de

e primăvară cu miresme dulci grădinile sunt scene pentru fluturi și petrecăreții s-au adunat la bâlci în straie apretate parcă-s scuturi. îngrop melancolia în rondul cu lalele mirările le

vin-o iubite liniște să-mi dai iubirea noastră e o comoară rară aud în surdină acorduri de nai întoarce-te la mine ca odinioară. din ochii mei adânci coboară noaptea sunt singură mi-e frig

păpușelul meu pletos și cu breton are la joacă inventivitate zilnic îmi oferă bucurii de bonton îmi trimite tristețea în pustietate. Bella în viața mea face o schimbare mă simt zilnic un copil

când inima se pune cu mintea de acord iubirea de viață devine glorioasă atinge strălucirea stelei de nord scoate la lumină menirea prețioasă. când inima dansează cu mintea tango pregătește

într-o zi prințesă în alta cenușereasa așa mă face timpul să mă imaginez aproape de mine moartea-și ascute coasa îmi este tot mai greu să mă inseninez. iarna strecoară gerul pe sub ușă pe

zorii au răsărit în cântec de cocoș mă mângâie pe față o lumină dalbă nu am să-i fac nopții nici un reproș am atins cu visul a stelelor salbă. mă scufund într-un studiu admirativ meditez la

mă pierd într-o beție de cuvinte care sunt umezite de roua dimineții când mă trezesc cu iubirea în minte și pot iar să slăvesc splendorile vieții. mă cheamă zarea cu orizonturi