FLOARE PETROV

iubitule nu vreau nimic mai mult decât iubirea cu săruturi tandre cu vorbe dulci pe care să le-ascult în primăvara cu mirene meandre. tu ai adus numai iubire-n viața mea ești tot ce mi-am

Doamne Dumnezeule Bunule Părinte șterge-mi lacrima amară ce te strigă scoate-mi chinul arzător din minte în lanțul bucuriei mai pune-mi o verigă. sufletul îndurerat nu mă lasă să dorm lumea

aș vrea iubite o zi să te mai am să reaprindem flacăra pasiunii ca doi porumbei pe același ram în grădina cu zambile și petunii. măcar o noapte să mai fim împreună să înnoim jurămintele de

am trimis azi o epistolă lui Dumnezeu să-l ia în grija lui pe bărbatul meu în lumea celor drepți să îl așeze aproape de stele să îl lumineze. azi este sărbătoarea înălțării miracolul iubirii

sunt nopți pe care ca ziua le trăiesc când sufletul meu nu vrea să se culce împart cu stelele viața ce o iubesc lunii îi împărtășesc iubirea mea dulce. este adevărat pentru iubire sunt vie o

trăiesc față de Dumnezeu o dependență să mă ilumineze să îmi dea sănătate amplific credința cu mare prudență să nu pornesc pe drumuri cu vanitate. m-a înzestrat cu talentul poetic să

echilibrul lumii dragostea de părinți soarele cordial ce-mprăștie căldură dantele de iubire din raze fierbinți învăluie viața - veșnică anvergură. cresc zilnic fericiri ca o deasă

exersez avântul spre văzduhul azur n-am aripi doar dorința nebună de zbor iubesc viața lucruri de jur împrejur sunt universul meu multicolor fulgerări neîntrerupte și nebănuite mă țin în febra

sunt momente care se transformă-n povești armonii de liniște legate de suflet care te îndrumă să afli cine ești când aduni splendorile prin umblet. sunt momente care devin sărbători alaiul de

ca un copac trăiesc cu viermi sub scoarță în frunziș de gânduri cuiburi au răsărit cântecul cheamă lumina cu gene de viață veacul acesta este doar pentru iubit. arbori de cristal au crescut în

curg minuni din stele în sufletele noastre ploaia de lumină ne spală de păcate ferește planeta de marile dezastre ne înconjoară cu iubiri fermecate. se revarsă din cer pronia divină ca să se

se bucură câmpul sub ploaia mocănească și arborii se spală de praful poluant doar ploaia divină poate să hrănească pădurile gliei într-un ritm vibrant. cântecul stropilor răsună pe

nu fur fericire nu fur idei în conștiința mea izvorăsc principii nutresc victorii scurse din condei inveselind cu versul frumoase municipii. ninge cu aleanuri de iubire în mine iarna este

e toamnă iar am să adun recolte din frumusețea ei de zână bună emoții galbene se ridică pe boltă mă rog la vânt să nu le răpună. mai scriu un vers pe-o aripă de flutur candorile încă îmi

vreau să vii iubite în visul meu ochii mei și ardenta dorință te vor lumina acum și mereu chiar dacă ai trecut în neființă. te voi adora iubite o veșnicie ai fost comoara din viața mea am

se oglindește Dumnezeu în lacrima mea nu, antihristului n-am să-i fiu pradă acum plină de iubire inima se vrea rodind emoții ca mărul din ogradă. nimic în lumea asta nu m-a înrăit vreau să

iar mă asaltezi, tu dulce amăgire și mă îndemni să privesc mai înalt chiar dacă mă frământ, suspin, tresalt cum știu că ești o parte din iubire. cuib ți-ai făcut în mine pestriț dor, prin cerul

tristețea este-n lume o frecvență joasă acolo unde demoni infernul îl ocupă acolo unde cerul se vede doar prin lupă unde drumul e pavat cu smoală grunzoasă. îngroapă speranțe în structuri de

am întâlnit poetul de aleanuri îmi arată rana, l-a săgetat Apollo îmi spune că e fericit și printre valuri mi-aruncă poemul ca o minge de polo. m-am îndrăgostit, în el se joacă cerul sub