FLOARE PETROV

trăiesc zbuciumul substanțial al firii fluiditățile erotice pe valuri de dorințe chemările timpului pulsurile iubirii fericirea căutată în moderne tendințe progresul conștiinței pentru

sufletul meu îmbracă a luminii cămașă să nu simtă bezna aspră, corozivă sunt o romantică a slovei urmașă care vorbește lumea în toate expansivă. mai am un loc în suflet pentru tine să te

aerul îmbâcsit împrăștie miasmă gunoaiele din râuri otrăvesc păstrăvi lumina lăcrimează lângă catapeteasmă zei ipocriți se fălesc cu isprăvi. cetatea e înconjurată de gunoaie în suflete se

soarele îmi deschide fereastră spre fericire prin ea intră lumina cu albastre reflexe și sfinții îmi zâmbesc nu e o nălucire și gândurile-mi zboară prin zări complexe. sunt romanticul care

iubitul meu ai avut forța mării să te lupți cu rechinii falemici se extinde-n suflet clipa înserării dar tu vei atinge luceferi academici. între noi a răsărit un câmp de maci n-am să-ți mai

nu îi mai aud inimii simfonia de când tu ai plecat iubitul meu în mii de cioburi s-a spart armonia într-o solitudine suspin din greu. neliniștea din suflet pare o furtună blestem mereu moartea

iubitul meu cea mai dulce ispită m-ai cucerit cu inima plină de vrajă în căsnicia noastră fiecare clipită a fost ca un dans de egrete pe plajă. acum doar cu amintirile am rămas cu ochii plânși

viața fiecărui om e supremă valoare și moartea nu contează la Cristos destinul meu în lumini ia amploare iubesc naturile în mod majestuos. afișez recunoștință în loc de regrete stările de

trăiesc melancolii -fluid imponderabil amplifică misterul dilatat în mine dragostea cunoaște efectul durabil a credinței sfinte din nuclee sangvine. am simțit transfigurări

multe minunății s-au scris despre iubire umplând academii rafturi de biblioteci deschide ca vântul porți cerești și poteci plutește peste munți și văi cu aripi de zefire grație diafană-i

lasă-mi Doamne poezia vorbitoare s-o îngâne izvorul limpede bucurie când imită cântul de privighetoare sufletul se umple de mândrie. lasă-mi Vreme poezia curată lucidă ca apa din fântâna

m-am trezit fericită în brațul dimineții sunt pregătită pentru cafeneaua literară unde am să întîlnesc minunății, poeții cu spirit de înțelepciune rară. cafeaua nu-i amară cuvintele sunt

în peștera din suflet au crescut lilieci printre vaste stalactite și-au făcut poteci se agață- ntr-una de pletele nopții să adune stele- tainice colecții. vietățile lumii toate au un rost s-au

pe oceanul de vise mă îndrept spre far vreau să ajung în portul cu surprize pașaport nu-mi trebuie nici vize mi-e de ajuns avântul de călifar. am avut și eu corăbii scufundate pline cu

zile bune zile rele le trăiesc sunt ale mele nu am timp de supărare nici când inima tresare flori din stele sunt cusute pe dantelate perdele farmec nestatornic are lumea soarelui răsare. clipe

colinde pentru suflet cu Ștefan Hrușcă spiritul Crăciunului îl trăiesc din plin speranța flămândă din soare mușcă să curgă prin artere anotimpul lin. milioane de lumini strălucesc pe

scrutez orizontul căutând lumină îmi lipesc de o stea rugăciunea m-aș rătăci fără noaptea senină cu sclipiri albastre umplu goliciunea. pasăre de noapte sunt ca un huhurez pădurea de doruri o

cândva călăream timpul ca pe un murg și culegeam impresii din sublimul astral sufletul meu era un fiu de demiurg dar am căzut din visul ancestral. am căzut din Eden ca Adam și Eva am mușcat și

pentru iluminare urc mii de trepte am la stânga îngeri la dreapta pe Iisus zilnic asimilez ale vieții concepte chiar dacă mă îndrept către apus. limpezesc păcate la izvorul

cântece de voie bună răsună în livezi muguri de iubire au răsărit pe ramuri pășunile sunt pline cu frumoase cirezi tricolorul este consfințit pe flamuri. codri de doină adăpostesc