FLOARE PETROV

e vremea să ieșim din izolare parcuri s-au deschis și vechi muzee trecutul pandemic va fi o epopee din raze se prelinge câte o consolare. sunt fericită am scăpat și de covid și primăvara este

ascult vrăjită pianul toamnei fluturi mai dansează pe clape albe castani schimbă coroana în Grădina Doamnei vântul mișcă norii a cerului salbe. în cuibul cerului visele-s curcubeie poeții

dorule îmi pari bibelou de porțelan n-aș vrea să te spargi în mii de cioburi mă porți peste valuri ca un ciocârlan artișți visători te-au pictat pe globuri. dorule mă duci pe unde n-am

semnele timpului vorbesc de optimism și bunăstare nu e loc de deznădejde nu e loc de întristare e vremea libertăților și-a viselor mărețe luminile speranței strălucesc pe fețe. în țară mea

nu înțeleg a cerului pedeapsă mi-a luat iubirea mult prea devreme șarpele durerii încolăcit pe coapsă îi crează inimii numai probleme. de ce Doamne soarta mi-e nedreaptă? și mă supune la chin

frăția arborilor se măsoară în codri sinceri verticali -fascinante măreții primitori prietenoși puternici tandri ne așteaptă fericiți în drumeții. eu sunt soră cu pădurea de aluni a strâns în

voi arde ca lumina până la stingere și voi veghea mormântul bărbatului meu ce mult îmi lipsește a lui dulce atingere iubirea optimismul curajul ca de leu. mă seduce dorul ca răsăritul soarelui

sunt milionară-n sentimente în vise în ambiții în avânt caut Paradis pe continente ploaia dansează nevrotic pe pământ. calea seninătătii e aproape am trecut de puntea cu suspine la clubul

am aflat idealuri să scap de prăbușire. îngerii morții sunt prezenti peste tot mănânc pâini de lumină pentru nemurire cred în Isus Cristos nu sunt zelot. am compus venerații pentru

însămânțez gânduri pe vaste câmpii în rodnicia lor cresc roade bogate prin sufletul meu aleargă copii năzdrăvani cu mare sete de seninătate. amărăciuni înabușă extazul firii mă invadează o

despre etica onoarei Onoarea este aspectul unei înalte conduite etice. Consider că este o onoare să fii util patriei realizând lucruri importante, necesare profesiunii conform

uneori drumul spre fericire e anevoios greu de urcat munții cu prăpăstii adânci vreau sa urc la cerul iubitor și sfătos obstacole în cale sunt mari ca niște stânci. vreau aripi ca să zbor spre

în miez de noapte întâlnesc steaua mea mereu mă sfătuiește ca o soră dragă să ocolesc demonii trecând de lume rea viața mea sa fie dulce ca o fragă. la cenaclul cu luceferi sunt prezentă slove

gata, nu mai vreau iluzii să vânez, în jungla plină de sălbăticii, nici iubirea fragilă s-o înveninez, cu ironii de șarpe și cu nimicnicii. la tot pasul se află o bălărie, o smulg dar alta crește la

toamna se strecoară-n mine cu miros de otavă la ruleta visurilor mai mizez un jeton mi-a rămas din vară o speranță firavă că am să câștig vremuri de bon ton raze blânde încălzesc emoția

lumea izvorâtă din triumful asupra tristeții deschide drumuri noi spre împlinire îmi aduce sub pleoape calzi zorii dimineții elanul muzicii cerești născut din psaltire. când trecutul mă atacă