FLOARE PETROV

pălmuiți de furtună codrii sunt în alertă, ape furibunde din matcă au ieșit, siguranța lumii este tot mai incertă, mulți oameni au ales drumul greșit. muntele defrișat tremurând se prăvale, este și

acum printre stele îmi doresc un sejur, în regatul luminii în brațele iubirii, dorința mea este un fluture pe abajur, nu știe de obstacol pe calea împlinirii. luna îmbrăcată în dantelă argintie, mă

scot din clepsidră fire de praf stelar, să brodez eternitatea acum cât exist, conjug verbul a fi la singular, vreau cumva tristeții să îi rezist. mă imaginez în brațele iubirii, să împac

s-au revărsat în țară bolnavele ploi, cântecele de cocoși le-au înecat, satele s-au umplut cu mâl și noroi, toamna nebună a căzut în păcat. îmi scriu tristețea pe frunză de sulfină, nu vreau

- dincolo de elegia îngenunchiată - Doamne, ce vremuri numai bune de provocare, psihocălătorie sub lună și soare fiecare pe fiecare provoacă la bătălie, la iubit, la joacă, de la vrăjitorie la

mândru doinesc izvoarele la munte, brazii spun povestea nemuririi, peste valuri dragostea se face punte, ciocârlia cântă oda fericirii. ploaia de lumină cu luciri de mătase, se așterne peste

Imaginația este abilitatea fundamentală a creierului uman în sistemul de creație, de inovare, de înnoire. Toate realizările omenirii științifice, culturale, artistice se datorează imaginației

ferestre ciuruite, ziduri însângerate, tristețea morbidă e prezentă în lume, războiul nebunilor trimite la moarte, speranțe, visuri amplificând cutume. străzile iubirii strivite-s de

nu încetez să mă bucur de fiecare clipă, în care visul ideal pot să îl urmez, l-am ridicat pe-a vântului aripă, cu razele solare să îl armonizez. am o dorință iubirea să o cresc, crezul în

planeta-i bântuită de o spaimă cumplită semnale de apocalipsă s-au înmulțit speranța e crucea în stânca cioplită veacul sângerează cu rana de cuțit. e ciuruit pământul de draconice arme miroase și

Un ciclu de două mii de ani privind evoluția umanității înseamnă în calendarul universului doi ani, oamenii sunt încă la școala primară a universului, abia dacă s-au deprins cu abecedarul

am elucidat a vieții enigmă, sunt aici să reprezint Cuvântul și dragostea neatinsă de stigmă, pe aripi de lumină îmi iau avântul. iubirea de viață vibrează melodic, mirabilă e lumea în care se

e noapte sfântă, vine Moș Nicolae, să pună daruri în ciorapi și ghetuțe, prin geamuri pătrunde și lumina bălaie, să deseneze pe chipuri steluțe. îngerii iubirii în visuri se pogoară, în această