FLOARE PETROV

revine primăvara cu valuri de flori pe ramuri de sălcii răsar motocei îmi umplu inima cu vesele culori în piept îmi prind gingași ghiocei. ridic emoții pe aripi de zefir slove pictez pe albe

nu vreau să cred că mi-am pierdut bărbatul ne vom întâlni în cerul mirabil și vom sărbători cu îngerii sabatul ne vom iubi mai intens admirabil. în viața viitoare va fi tot al meu până la

prin muzici înțeleg bucuriile lumii în ele se ondulează întreg universul cu tot infinitul dureros al asprimii în esența lor transpare și versul. muzica face iubirea sublimă fecundă viziuni de

trăiesc melancolii muzicale sonore senzații de amețitoare înălțime dorințe ardente să cuprind aurore în muzica sufletului să se imprime. îmbrățișez viața cu dragoste mare timpul se

cu ultimul noroc joc cărțile vieții am în mânecă un As al fanteziei la trucurile mele martori sunt pereții sunt Dama de verde adepta poeziei. în runde scurte fac reale selecții cu care carte

răsună talăngi, trec vacile pe drum mânate spre pășunea cu iarbă mireană zarea e umbrită de nori mari de fum dar sufletul cuprinde starea de nirvană. soarele luminează gânduri de fericire în

toată noaptea cântă broaștele pe lac emit incantații ploaia să revină fără apa sfântă pământul e sărac arbori și flori mor fără nicio vină. atunci să vină ploaia cea mireană rapsodia

muzica și poezia sunt structuri închegate îmi inspiră admirații se oglindesc în destin emoții nestăpânite în suflet stratificate gustul suprem al apei transformat în vin cultul metafizic al

îndrăgostit de viață iremediabil sufletul se bucură de primăvară timpul surprizelor este formidabil euforia cu paharul se măsoară. norii grei își scutură amarul vântul antrenat matură

rupe-te de tristețe și hai să vorbim despre trucuri de viață în trend din adevăruri trăite să încropim poveșți să aibă toate happy end. în oglinda sufletului să priveșți mereu acolo nici o

nu îmi pierd firea cu știri alarmante e primăvară toți arborii înmuguresc magnolii etalează petale șarmante apă aer cer pământ se înnoiesc. m-am învățat cu optimismul debordant cu iubiri

iubirea dintre inimi inedită chimie a făcut și timpul să vibreze ca noi în nopți de poveste una și o mie am strâns în suflete fericiri de soi. emoțiile noastre s-au mulat pe stele să ne simtă

apară-mi Doamne soarta dezrobită pastorală de întuneric de ochi invidioși și blestemați mă agăț cumva de-a timpului spirală cu rugi izvorâte dintre mândri Carpați. murmur sunt în matca vieții

ca un pescar iubite m-ai prins în plasă și am rămas captivă într-o mare iubire dar tu ai plecat din lumea frumoasă și m-ai lăsat străpunsă de mâhnire. nicicum n- am să-l înțeleg pe Dumnezeu de

pădurile pioase lăsate-s de izbeliște moartea se mută de la pom la pom cât vezi cu ochii o dezolantă priveliște amintește ce barbar poate fi un om. sunt sufocate râurile cu gunoaie vântul

vremurile generează furtuni de neuroni furia oarbă este la ordinea oablă a zilei proxenetismul distruge iubirea din hormoni se umple cu lacrimi amare pocalul milei. îngeri mii sunt abuzați de

prind contur în grația melancoliei în mers ea cadențează amintiri e inundată de miasmele copilăriei poartă cerul albastru în priviri. cu porțile deschise spre lumini cu gânduri mângâiate de