FLOARE PETROV

am strâns amintiri ca pe un tezaur, îmi spun mereu că viața e frumoasă, cu stihii am luptat ca un centaur, acum pot spune că sunt glorioasă. crește în suflet un val de empatie, pentru această lume

compunerile toamnei cu litere de aur, reflectă că viața este un miracol, că fiecare suflet este ceresc tezaur, descris de dumnezeu într-un oracol. dealuri îmbelșugate cu ciorchini rubinii, așteaptă

când iubirea ilustrează imagini perfecte, nimic în lume nu mi se pare sinistru, plutește ca lebăda în raiul lacustru, sub aripi adună senzații selecte. lumină produce ca soarele ilustru, face timpul

e noapte de vară, doar vântul adie ușor, luna spune povestea iubirii eterne, tac și ascult iar străbătută de dor, dantela înstelată peste lume se așterne. cred în iubiri care străbat

m-a trezit din somnolență răsăritul roșiatic, zori extatici îmi bat lin la fereastră, afară minunat răsună voios tril romantic, trăiesc și mierlele pentru iubirea noastră. sunt clipe când vreau

azi sărbătoresc iubirea îndrăgostiții, sinergia fericirii Dragobete o creează, se înmulțesc căsătoriile între solstiții, melodii dansante în zenit reverberează. jurăminte de iubire cu sărut

bate clopotul în turla de pe deal, se adună pustnicii la rugăciune, eu îmi doresc un sejur la Predeal, să pot uita a vieții deșertăciune. în zori îi fac soarelui o plecăciune, mă scald în

desfac firul vieții în patru, în opt, să multiplic gustul trăirilor sublime, bucurii codrene ca murele s-au copt, lumea romanțioasă știe să mă anime cu cântecele calde scoase din nostalgie, cu

între steaua mea și mine este ceață, povești nocturne cu ea le-am trăit, în cartea vieții mi-a scris o prefață, vlăstari de lumină în suflet mi-a sădit. cu regret nici luna nu o văd la

cu înțelepciunea realistului social arunc o privire aprofundată asupra societății românești în care îmi duc existența de aproape șaptezeci de ani. am constatat că oamenii s-au născut se nasc și se

expunerile toamnei sunt ample, fascinante, s-a extins în peisaje parada culorilor, oamenii sunt îmbrăcați în lumini elegante, vântul vesel răspândește miresmele florilor. plutesc în aer ademenitorii

mă caută Cuvântul să mă întrebe, dacă mă voi dărui tăcerii iar, dar cum să tac când totu-n mine fierbe, nimic nu vreau să trăiesc în zadar. se coace-n mine verbul precum grâul, metafore și

Sensibilitatea este latura caracteristică a omului impresionat până în profunzime de manifestările semenilor dar și ale naturii. Sensibilitatea se manifestă prin capacitatea de a avea senzație,