FLOARE PETROV

ca un satelit teran emit semnale Lui Dumnezeu să se îndure de români liniștea și bunăstarea sunt trecute în anale dar parcă toți românii slujesc la stăpâni. în oceanul speranței arunc un

împart în lume emoții gânduri gratuit sunt binecuvântată cu poezia inimii destinul meu Hristos l-a mântuit cu păcate deznădejdi regrete mii. când mă cuprinde teama versul mi-e alean mă poartă

curg în Ucraina râuri de lacrimi și sânge de-o parte exodul cu resturi de viață-n valize de alta curajul și eroismul care va învinge măcelul de oameni năpăstuiți de crize. oprește Doamne

zâmbesc sub soare lalele și narcise fluturii amorezați le iau la dans primăvara aduce obiective precise nici o lucrare n-am s-o țin în balans. frământ coca luminii pentru sfânta pască în casă

mă încearcă o niliniște plăcută ascult sonata lunii în surdină mi se dezvăluie o taină revolută mistere ciudate din a mea grădină. liliacul a-nflorit a doua oară și trandafirii nu s-au

viața-i freamăt continuu gata cu joaca probleme o grămadă am de rezolvat la răsărit când vântul bate toaca pornesc pe drumul cel mai adecvat. las urme ideatice pe poteci inedite sacul cu

o Soare, ești întotdeauna acolo pe cerul albastru și plin de minuni ești zeitatea supremă Apollo te pogori să dansezi în grădini. te plimbi prin munți și văi sublime prin lunci și poiene cu

toți oamenii se nasc cu o zestre ancestrală bazată pe valori existențiale. din nefericire este risipită în pustietatea psihologica, cheltuită mult înainte de sfârșitul vieții pe zădărnicii, pe

drumul prin întuneric mă duce la stele la lumina magică pentru final de viață transfigurează toate sentimentele mele să cred în duhul sfânt în sacra povață. cu iubirea am învins dialectica

doruri, speranțe, amintiri plăcute fac din toamna mea magie de scris înfloresc pe buze zâmbete tăcute în brațele luminii mă simt în Paradis. în oceanul de vise mă scufund adânc trăiesc ca un

frunză verde , consoartă de lalea picuri rouă pură în palmele căuș nu-mi lăsa tristețea să fie o belea vreau să fiu un cântec pe la zilei arcuș. vreau să fiu un vers în refrenul vieții să fiu

când vine dimineața și zori îmi bat în pleoape mă trezesc fericită cu iubirea în brațe alintă-mă iubite să te simt aproape nu lăsa tristețea neagră să mă înhațe. te blestem să mă iubești până

s-au strâns licuricii pe culmi, precum într-o grădină fermecată. un freamăt dinamic se simte în ulmi, se împreună ramuri la hora animată. șoimi se pre umblă prin harice lumi, vezi, nu

ramul înmugurit îmi bate-n geam cu tril îl deschid să între bucuria în casă e mult așteptata serenadă de April dusă pe umeri de lumina duioasă. zâmbesc timid florile de cireși liliacul violet

Luna-n cuibul ei albastru cerne fluturi de lumină eu aștept ca un sihastru bucuria să revină. am să ies din izolare și am să zbor printre stele dorul a ieșit din dezolare pictează pe zid

năluci de gânduri bântuie aiurea când dorul firav se frânge peste șoapte dar speranța inimii îngroapă securea iartă și uită că sunt bezne în noapte. timpul crizantemelor a revenit în

străbat lumea largă cu vise în bagaj mai scriu un vers în palma timpului să îmi simtă iubirea continuu miraj înflorind ca macul în taina câmpului. dorul îmi freamătă ca frunză

speranța verde se strecoară în strofă cântecele completează partitura natura renaște nu-i loc de catastrofă luminile îmi finisează scriitura. muguri de cuvinte zâmbesc în soare s-au întors în

iubite ai plecat în tainicul ascuns mă-ntreb ce faci te mai gândești la mine? aș vrea îngerul să-mi dea un răspuns să-mi spună că în toate îți e bine. Doamne intră și în sufletul meu să îmi