FLOARE PETROV

în grădina fermecată-i feerie de lumini concertul de greieri răsună în noapte zefirii fericirii se leagănă în crini făpturi îndrăgostite împrăștie șoapte. m-a acoperit total avalanșa de

gânduri albastre, violete, maro le propulsez spre cer semn că exist le împart în lume în formă angro culori să nuanțeze spiritul altruist. maeștrii de cuvinte farmecă viitorul porniri

dedicație poeților, iubitorilor de poezie. o. da, poetul știe lungul durerosul travaliu, când se naște Cartea răspuns la ecou de miraj, ca dansul de fachir pe muchii de cuțite și lame de

fiecare gând e-o treaptă către Univers tapetată cu crini, căptușită cu vers locul unde am ajuns e plin de îngeri unde nu sunt vaiete nici plângeri. în aura pământului e o hora de stele se

mă învălui în visul de la ora două stele mă veghează mult mă simt iubită din regina nopții se prelinge rouă pronia cerească, vraja iscusită. tristețea pălește rănile se închid sunt la vremea

te vreau iubitule mai mult de o viață să ne iubim pe petale de lotuși lumini de stele să ne fie povață vise solare să împlinim totuși. să înviorăm chipul cu perle de rouă în cântece de mierle

urletul lupilor- zbaterea oilor tunderea lor fizic și metafizic iarbă regenerată de truda ploilor vântul răscolește freamătul acuzic. în zodiacul chinezesc sunt oaie moartea își face cojoc cu

transfigurări psihosomatice mistice dar nu mai vreau nopți pline de coșmare nu mai vreau să trăiesc vremuri critice răsucesc timpul în mine cu fața spre soare. citesc în suflete citesc în

nu mă plâng de viața de poet versul mi-a dat putere și curaj să lupt cu timpul amar desuet să am zile și nopți de miraj. cu versul mi-am consolidat iubirea pe aripi de fluturi emoții am

mi-e sete de lumină în destinul meu cum deșertul râvnește o ploaie cum lumea e secată de iubire mereu în pulsul meu zvâcnește o văpaie. gândesc la steaua mea cu bucurie lumina ei mă cheamă s-o

luna varsă-n mine lacrimi de chilimbar cad stelele rănite una câte una a început în est războiul barbar sufăr mă frământ nu îmi e totuna. stau de veghe pe o bornă de hotar cu rugăciuni sub

au tăiat copacii i-au lăsat chilugi n-au lăsat nici un pic de coroană nu credeam că există "chirurgi" să-i schilodească până la tulpină. e trist orizontul cu arbori tăiați ziua plânge cu

nu vânez extravaganța ca milionarii pun la acțiune romantice scenarii nu râvnesc la lux și opulență ridic sentimente până la excelență. cu multă răbdare cu mare vigilență întâmpin viitorul cu

cearcăne și riduri acopăr cu pudră din profunzime scot emoții poleite să le transfer în stepă și tundră, să însenineze suflete cernite. răspândesc aspecte din Planul divin, viziuni despre o lume mai

cu voluptatea pătimirii trăiesc bătrânețea amestec straniu de sublim de fantomal am strâns din viață eleganța, finețea din valuri negre am ieșit mereu la mal. convertesc timpul în resorturi

lui Nichita Stănescu lui Traian T. Coșovei mă entuziasmez în lumea bravilor poeți sunt creatori de litere unite în cuvânt vorbele lor răsună trec și prin pereți ca să se întâlnească pe aripi