FLOARE PETROV

ascult vrăjită simfonia stelară am pe o stea un cuib panasonic strâng în palme lumina singulară și mă îmbăt ca zeii cu elixirul tonic. sunt mereu plecată cu capul între stele acolo-mi

furtuna s-a oprit s-au limpezit apele viitorul vine cu bucurii în tolbă sufletul mi-e pian îmi cântă clapele muza mea dansează în rochia albă. cât mai există-n lume lucruri sfinte voi crede în

îmi amintesc vacanța de la mare cu serile de dans printre îndrăgostiți când ascultam a valului chemare și amândoi eram nespus de fericiți. amintirea cu noi din condei curge e multă poezie în

în gara speranței aștept ultimul tren am locul rezervat în vagon cu antren în buzunar am pașaportul spre fericire vreau să uit de griji și de nenorocire. vântul se joacă vesel la mine în

mă plimb ating fiorul pur al mișcării afară e senin extrag o liniște profundă încet mă apropii de pragul înserării inima mea cu aminitiri abundă. toamna e peisajul marilor reculegeri amurgul

iubesc nopțile cu zări înstelate când mintea visează lumea în culori sufletul merge prin locuri neumblate pe cerul albastru și fără rumori. mă înconjoară lumini tulburătoare tremurul

mă bucur de lumina dintre lucruri pășește grațios în ritm sonor radiază ca un dans de fluturi pe un rond exotic multicolor. m-am încununat cu vis înaripat cu amintiri solemne îmi duc

simt jocul și grația formelor de viață își cântă toate amăgirile cu strălucire ondulații vitale cu zori de dimineață încununează existența cu pură iubire. viața are conținut prin conștiință cu

mă înalț liniștită precum un curcubeu, între raze suave și o ploaie rară, am îngropat statutul de plebeu și înfloresc ca florile de primăvară. din viața mea am dăruit o parte, acestei lumi în care

s-au strâns deasupra mea nori fumurii poate de la țigări, fumez ca o turcoaică mă pregătesc de toamnă învăț a muri în jungla cu probleme viața e o leoaică. trec puntea cu suspine pe râu

cu o iubire sfântă sunt îngemănată destinul meu e consfințit de Dumnezeu să fiu poet romantic sunt predestinată deseori îmi pare că am aripi de zeu. de părinții mei am fost încreștinată și

sufletul meu parcă este fântână izvorăște din magia freaticei pânze pe luciul apei se văd sclipiri de lună în mine se adapă căprioare lehuze. mintea mi-e deschisă pentru fantezie lumini

muzica e o lume ce mă-ndeamnă la vis când vidul se umple cu pure vibrații cerul serenităților cântecul l-a deschis în dragostea de viață îmi dă motivații. în rapsodii albastre norii se

o candelă aprinsă liniște aduce cu taine străvechi croite de sfinți lumina fantomală mireasmă produce minune care costă vre-o doi arginți. tradiție purtată pe ușoară cruce îmi amintește-n

lumini împerecheate în ceresc candelabru mă-ndeamnă la visare pe un colț de plai prin codru de vise aleargă un zimbru cu speranțe ce străbat seraficul rai. pulsațiile inimii ca un dans

azi prind din zbor fluturi de zăpadă vreau să se topească în al meu căuș anului care vine îi fac o serenadă cântecul inimii să joace pe arcuș. la noapte voi petrece cu prietenii dragi nu

neînțelegeri cu Dumnezeu acum remediez m-am împăcat cu moartea bărbatului meu odă speranței compun în sol diez timpul însingurării nu îmi mai pare greu. litere voioase aștern pe fila albă în

inima mea este complex de emoții iubește suspină se zbate pentru viață plânge când tristețea ia proporții produce fericire și iubirea măreață. freamătă parcă ar vrea să-mi spună să nu mă las

soarta merge în linie dreaptă spre cer dau la o parte reflexii de neliniști m-am deschis la revelații și mister Doamne tu mă ocrotești și mă iubești. fericirea e dinamică și productivă o

veselă transpun fragmente de trăiri printr-un efort nebun compun poeme e voluptoasă lumina din suave iubiri tresaltă în inimă sentimente boeme. savurez lucruri în simțire totală pătrund și în

pe muntele meu falnic se fericesc izvoare răsar povești din constituția adâncă valuri de ape limpezi au dulce savoare mă răcoresc căci vara e fierbinte încă. cu păstrăvii veseli mă scald sub

minunea plămădită dintr-un vis stelar noaptea mă inspiră să cochetez cu versul sufletul și inima le-a umplut cu har la zbucium și tristețe să găsesc reversul. adâncimea iubirii derivă din reală