FLOARE PETROV

pe marea iubirii vâslesc zi și noapte valuri entuziaste mă-mbrățișează tandru inima ascultă pure, curgătoare șoapte lacrimi și regrete nu au loc în cadru. nu sunt pirați să îmi fure comoara de

respir aer dilatat cu miresme de parfum se umplu plămânii de minuni vibrante iluzii și regrete se sfârșesc în fum se prefac în scrum gânduri alarmante. vreau să las pe pământ frumoasă

vreau precum un brad să cunosc nemurirea să bucur muntele cu freamătul meu prin rădăcini și trunchi să curgă iubirea izvorul să-mi cânte o doină mereu. ninsori să mă îmbrace în straie de

ecourile curcubeielor s-au cuibărit în mine gânduri doruri colorate le transpun în penel mi-am rânduit destinul după legi divine nu am fost niciodată un spirit rebel. am un cuib al meu pe-un

nu sunt vedetă nu am sânge albastru dar mă visez prințesă din serai mă simt mângâiată de palma unui astru care îmi vorbește în dulcele grai. sunt un copil care mai crede în minuni în basme cu

nu credeam că moartea e un asasin mi-a ucis iubirea speranța fericirea sufletul meu se zbate în chin zilele mele și-au pierdut strălucirea. fiecare clipă a devenit suspin nu-mi găsesc nici

revine primăvara cu valuri de flori pe ramuri de sălcii răsar motocei îmi umplu inima cu vesele culori în piept îmi prind gingași ghiocei. ridic emoții pe aripi de zefir slove pictez pe albe

nu vreau să cred că mi-am pierdut bărbatul ne vom întâlni în cerul mirabil și vom sărbători cu îngerii sabatul ne vom iubi mai intens admirabil. în viața viitoare va fi tot al meu până la

prin muzici înțeleg bucuriile lumii în ele se ondulează întreg universul cu tot infinitul dureros al asprimii în esența lor transpare și versul. muzica face iubirea sublimă fecundă viziuni de

trăiesc melancolii muzicale sonore senzații de amețitoare înălțime dorințe ardente să cuprind aurore în muzica sufletului să se imprime. îmbrățișez viața cu dragoste mare timpul se

cu ultimul noroc joc cărțile vieții am în mânecă un As al fanteziei la trucurile mele martori sunt pereții sunt Dama de verde adepta poeziei. în runde scurte fac reale selecții cu care carte

răsună talăngi, trec vacile pe drum mânate spre pășunea cu iarbă mireană zarea e umbrită de nori mari de fum dar sufletul cuprinde starea de nirvană. soarele luminează gânduri de fericire în

toată noaptea cântă broaștele pe lac emit incantații ploaia să revină fără apa sfântă pământul e sărac arbori și flori mor fără nicio vină. atunci să vină ploaia cea mireană rapsodia

muzica și poezia sunt structuri închegate îmi inspiră admirații se oglindesc în destin emoții nestăpânite în suflet stratificate gustul suprem al apei transformat în vin cultul metafizic al

îndrăgostit de viață iremediabil sufletul se bucură de primăvară timpul surprizelor este formidabil euforia cu paharul se măsoară. norii grei își scutură amarul vântul antrenat matură

rupe-te de tristețe și hai să vorbim despre trucuri de viață în trend din adevăruri trăite să încropim poveșți să aibă toate happy end. în oglinda sufletului să priveșți mereu acolo nici o