FLOARE PETROV

tristețe nebună de mine să fugi eu am fericirea zidită în rime i-am dat lumii fantezie în blugi adunând avere din emoțîi sublime. moarte haină să mă lași în pace gândurile mele ajung la

știu, iubirea este a opta minune trăiește în palate în vile în scorburi plutește ca arca peste neagră genune pe valuri de spumă și volburi. știu că iubirea este ancestral panaceu vindecă în

în sufletul meu e o lume sublimă și o iubire care mă desăvârșește cu oameni -îngeri care mă animă a căror credință spre ceruri crește. în iubirea mea nu e loc de trădare este ca floarea ruptă

vin-o în vis iubite inima te cheamă tu ai fost în viață norocul meu sublim ai zămislit iubire în soarta de aramă ca o veșnicie amândoi o să fim. tu m-ai învățat principii și valori și mi-ai

gândul meu hoinărește ca un trubadur pe cer printre stele să te întâlnesc doruri de tine iubite zilnic îndur speranțele ard ca un foc nefiresc. aș mai vrea iubite din noapte până-n zori la

chiar dacă timpul e viclean ca un vulpoi voi scoate adevărul mereu în lumină destinul se îndreaptă spre vremea de apoi unde înțelepciunea e un filon de mină. frica zilei de mâine o bat într-un

va ajunge la tine năvalnicul ecou a dorului viral venit din necuprins se apropie de mine anul nou dar eu de trecut nu m-am desprins. în el am conservat iubirea pentru tine în trecut se

e iarnă vor pierii bacterii și viruși codrii îmbracă un nou veșmânt simt aerul puternic împrospătat totuși ninsorile iubirii fac iarăși jurământ. iau brazii în brațe energie- mi

trăiesc într-o caldă comuniune universală cu luceferii poeți preafericiți cu versul e un haos plăcut ca starea muzicală care-i zămislește întristării reversul. simt fericirea sacră sub cerul de

sunt nefericită atunci când nu pot scrie tristețea este gri ca vremea mohorâtă dar mă încarcă totuși speranța cea vie să nu mă las pătrunsă de gândirea urâtă. mai am timp pentru toate am timp

aici este și raiul și iadul odios gonesc împreună în ritm alert e ca o simbioză cu sens melodios Dracula e simbolul Romăniei cert turma de vise coboară de pe munte pajiști s-au uscat în

ascult înfrigurată cuvinte de alint mă încălzesc doar c-un zâmbet de-al tău tu ai în glas clopoțel de argint mă cheamă la iubire și nu îmi pare rău. în fiecare clipă îmi este dor de tine mă

vreau Hristos să mai transforme apa în vin să înmulțească iar peștele și pâinea să scoată din lume durere și chin să umple cu minuni bezna, genunea. fericiri de bogați să-mpartă la săraci să

unii și alții călcați în picioare, zeii cu râsul isteric la poalele luminii crește virulența foamei de ciolane. pe pistele vremii privește-ne cu milă doamne, toți fugind din roșu major spre

urgii alarmante tulbură liniștea ape nebune inundă câmpii în alte locuri arde pajiștea miracolele parcă sunt utopii. ferește-mă Doamne de stihiile vremii îndurerată fac în fața Ta o

pariul cu fericirea l-am câștigat chiar dacă trăiesc într-o lume ciudată de miracolul pământului eu m-am legat să nu mă prăbușesc în abis niciodată. dulce iubire mă poartă pe aripa sa dorul e

să nu mă întrebi de ce evadez din realitatea urâtă depresivă eu morții negre nu vreau să-i cedez lupt cu credința sinceră expresivă. lumea trece prin războiul bacteriologic moartea îl răpune

motoarele vieții sunt activate trăiesc fericită plăceri nevinovate năvalnice iubiri întrețin atmosfera destram bezna aprinzând emisfera. luminile nopții ne-ncetat mă surprind poezia dragostei

români voioși primitori bune gazde entuziasmată La Mulți Ani vă cânt voi sunteți viitorul răsărit din brazde să fie bunăstare pe acest pământ. să petreceți azi cum știți mai bine cântece să

iubirea mea soarele meu nobil august vino-mi în vis să îmi astâmperi dorul nu mă lăsa pradă timpului vetust nu vreau să se stingă în inimă fiorul. mi-e dor de serile de vară pe verandă când

străbună mama Lună vizitează zodii stă doar două zile întro casă astrală eu îi cer un vis din livada cu rodii să-i savurez aroma urcată pe spirală. îmi dă lumina nopții și-o stea s-o