FLOARE PETROV

în puterea cuvântului am crezut mereu rivalități împacă și produce armonii Geneza-i creată prin Cuvânt de Dumnezeu este lumina sfântă ce curmă demonii. cuvântul invadează ca-ntr-un elan

aștept luna Mai luna fără pereche să-mi fac din cireșe cercei la ureche să umblu desculță prin grădina de flori să descarc în natură roiuri de fiori. luna florilor dorită de

dorul mă aprinde ca o flacără vie vrea să mă gătesc cu flori de agave în bătaia inimii s- aud o rapsodie timpul să mă umple cu emoții suave. transform sufrageria într-o scenă și mă închipui

ne-am trezit în zori cu lumini pe pleoape hai să bem împreună o cafea aromată să trecem voioși de urâte etape să energizăm inima zbuciumată. vântul se scaldă în fântâni arteziene aerul se

lacrimile mele sunt semne că sunt vie gânduri se purifică în sacră ploaie aștept ca în inima iubirea să învie făptură curată nobilă și bălaie. strânge-mă iubite în brațele tale ca și cum ar fi

vom trece cu bine și de pandemie Hristos se va naște în sufletele noastre înmulțind speranțe mărețe o mie desăvârșind viața sub bolte de astre. timpul din urmă alături de cei dragi întărește

e scris în stele mereu să ne iubim iubirea să ne fie singura povară lumina înflorește atunci când zâmbim îndrăgostiți ca fluturii de primăvară. soarele și luna martorii iubirii noastre ne

mă simt copil am chef de joacă de-a v-ați ascunselea cu moartea victoria mea are gust de potroacă dar știu că luna îmi veghează noaptea. în zori de zi contemplu răsăritul aștept de la soare

particip la paradă e o zi festivă din ape liniștite răsar curcubeie inima gliei din strămoși creativă este grădina Maicii Dumnezeie. glia primitoare în lume renumită adăpostește la piept mii

cântecul asurzitor haotic de topoare îl împrăștie vântul buimac de furie picură pe frunze lacrimi din soare slova mea îndurerată este mărturie. până și umbrele în codru se cutremură de dramele

în grădina fermecată-i feerie de lumini concertul de greieri răsună în noapte zefirii fericirii se leagănă în crini făpturi îndrăgostite împrăștie șoapte. m-a acoperit total avalanșa de

gânduri albastre, violete, maro le propulsez spre cer semn că exist le împart în lume în formă angro culori să nuanțeze spiritul altruist. maeștrii de cuvinte farmecă viitorul porniri

dedicație poeților, iubitorilor de poezie. o. da, poetul știe lungul durerosul travaliu, când se naște Cartea răspuns la ecou de miraj, ca dansul de fachir pe muchii de cuțite și lame de

fiecare gând e-o treaptă către Univers tapetată cu crini, căptușită cu vers locul unde am ajuns e plin de îngeri unde nu sunt vaiete nici plângeri. în aura pământului e o hora de stele se

mă învălui în visul de la ora două stele mă veghează mult mă simt iubită din regina nopții se prelinge rouă pronia cerească, vraja iscusită. tristețea pălește rănile se închid sunt la vremea

te vreau iubitule mai mult de o viață să ne iubim pe petale de lotuși lumini de stele să ne fie povață vise solare să împlinim totuși. să înviorăm chipul cu perle de rouă în cântece de mierle

urletul lupilor- zbaterea oilor tunderea lor fizic și metafizic iarbă regenerată de truda ploilor vântul răscolește freamătul acuzic. în zodiacul chinezesc sunt oaie moartea își face cojoc cu