FLOARE PETROV

fac o baie în cascada de lumină să scap de bezna aspră și cretină în mine dezolarea nu se mai termină vreau raze să-mi zâmbească în retină. primăvara elegantă în bluza de olandină sufletul îmi

e un timp în care când urc când cobor urcușul pe Golgota e lucru complicat și nu am aripi să le întind în zbor deasupra norilor cu simț aplicat. stresul mă răscolește ca o furtună singurătatea

semnele timpului vreau să le descifrez să știu pe care drum să-mi port destinul în verde și albastru să mi-l colorez atunci când speranța mă îmbată ca vinul. onorez viața cu gânduri

serile noastre consfințite de stele le-am înșirat în jurnal memorabil sângele a brodat iubirea sub piele trecutul meu a fost admirabil. dragostea pentru tine a fost imensă dar te-am pierdut și

dezavuez negațiile ce nu duc la extaz și toate disperările din gânduri confuze vreau să simt lumini dansând pe obraz conștiința să freamăte cu surâsul pe buze. din cuget izvorăsc noimele

nori albi pufoși se perindă pe cer pregătesc o ploaie să scalde pământul în stropii reci, limpezi zădufurile pier și arborii triumfă, îmbunează vântul. au și naturile dorințe de-mplinire ca

? spune-mi și tu ce arătare-i aia cu gură ce mușcă adânc ca văpaia umblă turbulent ca o nebună mirosind sălbatec ca o văgăună. crește umilințe, lărgește persiflarea roade lâna mieilor roade

n-am tulburat geneza cu tot ce-am trăit sunt la milă Domnului ca să mă judece am mușcat și eu din fructul oprit cine mă condamnă, unde și de ce? timpul a copt în mine roadele iubirii le-am

fac sub palmieri meditații de yoga să atrag lumini și liniștea din raze pe valuri de smarald se leagănă piroga fericirea senină se strecoară în fraze. ascund supărarea în desiș de stuf să

romantică în roșu melancolică în negru ma-m așezat la șezătoarea virtuală brodez cu stele visul meu integru luna mă inspiră cu aura senzuală. gravez imagini pe stânca albastră o lucidă

stele dansau pe frunze în păduri chemate la petrecerea de trubaduri trăiam intens un sentiment bizar că îmi cânta iubirea un cobzar. iele se scăldau în limpede izvor pășeau hipnotizate pe

iubirea-i legământul dintre cer și pământ pune în mișcare sfere valuri de smarald în glasul ei cântă fiecare cuvânt o vestesc în lume ca un boem herald. vreau să pictez fericirea cu zâmbete de

vreau să bucur lumea cu versul meu să gândesc pozitiv creierul mi-am setat dar îmi pun speranțele în Dumnezeu să mă aibă în grija Lui neîncetat. nu e o întâmplare că romantică sunt m-am născut

iertați-mă și voi prieteni dragi că împart cu voi tristețea amară sunteți pentru mine niște magi și nu-mi lăsați speranțele sa moară. iubirea pentru voi e o dimensiune care cuprinde cerul și

ne-am jurat iubirea sub Turnul Eiffel și ne-am îndrăgostit încă o dată am iubit viața amândoi la fel o fericire egală ne-a fost dată. ne-am distrat nebunește la Nissa și Cannes nu aveam în

îmi desfășor destinul pe un colț de rai gândurile mele devin slove și lieduri în suflet răsună acorduri de nai rugile mele trec și prin ziduri. știu că rugăciunile pot face minuni cheamă la

sub dominația Luminii sfinte am libertate să cred în minuni pe drumuri de credință privesc înainte uitând că în lume sunt și nebuni. uneori precum o lumânare ard să renasc precum Pasărea