FLOARE PETROV

Indignarea este o formă de revoltă sufletească, combinată din mânie și amărăciune, din lipsa de soluții de rezolvare pe termen scurt, mediu și lung, survine în urma unor nedreptăți, ale unor

rezolv zilnic câte o lecție de viață, tainele universului vreau să le dezleg, acum între soare și lume este ceață, timpul s-a complicat și nu îl înțeleg. boabe de speranță de neghină separ, să le

hai să învestim toți în iubire, hai să construim un turn de pace, în cer toți avem credit la fericire, oamenii înstrăinați să se împace. pe portativ de raze se naște un cânt, se ivește în

am moștenit ancestrale gene, toate drumurile mele duc la stele, mă imaginez mireasa lui Diogene, bucurii mi-am procurat cu cartele. la stânga și la dreapta peisaje de vis, mi-am lăsat amprenta

tot ce îmi oferă cerul îmi este util, sfinte povețe cel mai mult le prețuiesc, mă simt hipnotizată de soarele versatil, senzații multiforme cu raze se contopesc. mă simt un adagio la spiritul

stau pe gânduri într-o lume grăbită, depresivă, fac liniște, natura se odihnește după truda îndelungată, întâmpin viitorul cu simfonia încrederii, a calmului generat de lumina expresivă. vin

MESAJE DE VINDECARE Răsar splendori, cu străluciri pe tâmple Mesaje vegetale ce grăiesc multiform noua soartă Mult mai umanistă cu sisteme complexe cum simple Să reformeze suflete - renaștere,

mi-e dor de inocența copilăriei mele când toate gândurile fluturi îmi păreau când buburuze zburdau pe sub piele și în jurul meu păsări fericite zburau. când nu știam despre a lumii răutate lângă

am strâns amintiri ca pe un tezaur, îmi spun mereu că viața e frumoasă, cu stihii am luptat ca un centaur, acum pot spune că sunt glorioasă. crește în suflet un val de empatie, pentru această lume

compunerile toamnei cu litere de aur, reflectă că viața este un miracol, că fiecare suflet este ceresc tezaur, descris de dumnezeu într-un oracol. dealuri îmbelșugate cu ciorchini rubinii, așteaptă

când iubirea ilustrează imagini perfecte, nimic în lume nu mi se pare sinistru, plutește ca lebăda în raiul lacustru, sub aripi adună senzații selecte. lumină produce ca soarele ilustru, face timpul

e noapte de vară, doar vântul adie ușor, luna spune povestea iubirii eterne, tac și ascult iar străbătută de dor, dantela înstelată peste lume se așterne. cred în iubiri care străbat

m-a trezit din somnolență răsăritul roșiatic, zori extatici îmi bat lin la fereastră, afară minunat răsună voios tril romantic, trăiesc și mierlele pentru iubirea noastră. sunt clipe când vreau

azi sărbătoresc iubirea îndrăgostiții, sinergia fericirii Dragobete o creează, se înmulțesc căsătoriile între solstiții, melodii dansante în zenit reverberează. jurăminte de iubire cu sărut