FLOARE PETROV

va ajunge la tine năvalnicul ecou a dorului viral venit din necuprins se apropie de mine anul nou dar eu de trecut nu m-am desprins. în el am conservat iubirea pentru tine în trecut se

e iarnă vor pierii bacterii și viruși codrii îmbracă un nou veșmânt simt aerul puternic împrospătat totuși ninsorile iubirii fac iarăși jurământ. iau brazii în brațe energie- mi

trăiesc într-o caldă comuniune universală cu luceferii poeți preafericiți cu versul e un haos plăcut ca starea muzicală care-i zămislește întristării reversul. simt fericirea sacră sub cerul de

sunt nefericită atunci când nu pot scrie tristețea este gri ca vremea mohorâtă dar mă încarcă totuși speranța cea vie să nu mă las pătrunsă de gândirea urâtă. mai am timp pentru toate am timp

aici este și raiul și iadul odios gonesc împreună în ritm alert e ca o simbioză cu sens melodios Dracula e simbolul Romăniei cert turma de vise coboară de pe munte pajiști s-au uscat în

ascult înfrigurată cuvinte de alint mă încălzesc doar c-un zâmbet de-al tău tu ai în glas clopoțel de argint mă cheamă la iubire și nu îmi pare rău. în fiecare clipă îmi este dor de tine mă

vreau Hristos să mai transforme apa în vin să înmulțească iar peștele și pâinea să scoată din lume durere și chin să umple cu minuni bezna, genunea. fericiri de bogați să-mpartă la săraci să

unii și alții călcați în picioare, zeii cu râsul isteric la poalele luminii crește virulența foamei de ciolane. pe pistele vremii privește-ne cu milă doamne, toți fugind din roșu major spre

urgii alarmante tulbură liniștea ape nebune inundă câmpii în alte locuri arde pajiștea miracolele parcă sunt utopii. ferește-mă Doamne de stihiile vremii îndurerată fac în fața Ta o

pariul cu fericirea l-am câștigat chiar dacă trăiesc într-o lume ciudată de miracolul pământului eu m-am legat să nu mă prăbușesc în abis niciodată. dulce iubire mă poartă pe aripa sa dorul e

să nu mă întrebi de ce evadez din realitatea urâtă depresivă eu morții negre nu vreau să-i cedez lupt cu credința sinceră expresivă. lumea trece prin războiul bacteriologic moartea îl răpune

motoarele vieții sunt activate trăiesc fericită plăceri nevinovate năvalnice iubiri întrețin atmosfera destram bezna aprinzând emisfera. luminile nopții ne-ncetat mă surprind poezia dragostei

români voioși primitori bune gazde entuziasmată La Mulți Ani vă cânt voi sunteți viitorul răsărit din brazde să fie bunăstare pe acest pământ. să petreceți azi cum știți mai bine cântece să

iubirea mea soarele meu nobil august vino-mi în vis să îmi astâmperi dorul nu mă lăsa pradă timpului vetust nu vreau să se stingă în inimă fiorul. mi-e dor de serile de vară pe verandă când

străbună mama Lună vizitează zodii stă doar două zile întro casă astrală eu îi cer un vis din livada cu rodii să-i savurez aroma urcată pe spirală. îmi dă lumina nopții și-o stea s-o

zidire în poem violet mi-am amintit ce copilă fericită eram când construiam castele din auriu nisip pe o plajă cu lumina pescărușilor pe chip, de valuri negre de furtuni ostile atunci nu

gestionez sentimente bucurii tăceri dar minunea poeziei mă ține în picioare descrie în detalii plăcerile de ieri când tinerețea mea era ruptă din soare. când vine seara stele în mine

ecografia gândurilor nu știe nimeni gândurile unde zboară dar se întorc în cuib precum cocorii cu vești de fericire și de primăvară cu rapsodia dragostei imprimă zorii. au aripi gândurile

cât de mult aș vrea să mai joc o sârbă să uit că bătrânețea e povară grea să uit că lumea rea mă umple de scârbă și alungă în pustiuri dragostea. îmi petrec timpul din dor în dor dar s-a

Țară a doinelor a verzilor balade să te cinstesc e țelul meu suprem nu aș vrea tâlharii să te prade îngeri te veghează dar totuși mă tem. Țară glorioasă cu munții eroici sub boltă de stele