FLOARE PETROV

primesc de la sfinți sacre învățăminte cum să înaintez pe calea cea dreaptă cum să scot păcatele din simțăminte gândul se face cuvânt și cuvântul faptă. mă relaxez evlavioasă în

eu nu-i produc cerului un carambol nu fac nenorociri sentimentele mele rouă de stele beau dintr-un bol zâmbete pictez pe-a nopții perdele. sunt vie pătimesc plătesc un obol cu iubirea solară

în viața mea mulți prieteni există pe porțile zilei năvălesc bucurii sufletul meu la încercări rezistă se umple ca timpul cu mărturii. pe scena vieții mă simt artistă să fiu poet e artă între

sunt o visătoare nu e nici un secret spiritul meu este temperamental năzuiesc fericirea la modul discret și crezul meu devine monumental. timpul mă inspiră cu versul concret e punctul meu

mă scufund adânc în starea poetică doar versul mi-a rămas sprijin consolare m-a cuprins deznădejdea venetică sufletul resimte o tristă izolare. am pierdut toată fericirea genetică abia mă mai

vreau pentru lume să fiu un exemplu de bunătate și bună credință într-un colț de suflet am un templu în care lumina cunoaște biruință. splendorile genezei mereu le contemplu mirajul iubirii îl

iubiri pierdute voi plânge totdeauna în zigzag umblă vremea chiauna adevărul are minciuna rivală rechini fioroși dau în lume năvală. pandemia lovește în oameni fragili vracii veacului nu mai

cuget cu luciditate din balcon la lumea asta mare schilodită vremea și-a pus implant de silicon pacea ca liniștea este îngrădită. mă zbat pentru viață ca fluturele în cocon cu vietățile

n-am terminat cu viața inima-i iscusită nutrește să treacă pragul senectuții m-am împăcat de mult cu-a mea ursită cu-n univers de stele face conjuncții. ma-u îmbrăcat lumini, nu-s

explorez universul cu fiecare gând stelele mă invită la euforie nu mă lasă noaptea singură plângând orice întâmplare are o teorie. izvoare mă deșteaptă la urechi cântând viața printre ele e o

mă închin la Soare în liniște mă rog pentru sănătatea tuturor ființelor lacrimi purifică înecăciosul smog credința este calea biruințelor. a sunat trezirea din corn de inorog trec și azi de

eu sunt un fiu al versului mirean nu sunt Voltaire și nici Cehov gânduri le montez în filigran gând soarele răsare în ostrov. mai trec un prag mai trec un an un început cu irizații mov eu

se răcorește vara în izvoare limpezi și se strecoară prin susur de argint soarele încălzește recile lespezi liniște presară cu stări de alint. pădurea răsună de cântece repezi trec și prin

chiar dacă mi-am pus sufletul pe tavă nu am cu nimeni nici un litigiu inima știe că ura e un fel de otravă în melodia ei găsesc refugiu. mă strecor în romanța caldă suavă cu versul mândru eu

în visul meu pun șaua pe cal și gonesc spre stele entuziastă mi-am prins în plete flori de portocal beau din izvorul extins pe o coastă. beau și ambrozie din aurit pocal și uit că bătrânețea

cuvântul mi-e puterea mă face cucernică este toiagul de care mereu mă sprijin deasupra port lumina tandră sferică mă îndeamnă să fiu personajul blajin. credința îmi spune să fiu

universul meu poetic e prolix pe scara ideilor urc și cobor închiriez o stea cu termen fix să-i captez lumina tandru și ușor. norocul meu - credința de onix cu ea azi pun la tristețe

îmi recunosc păcatele sub sfânt patrafir din greșeli am învățat și am evoluat am prețuit cuvântul ca pe un safir din cerul poeziei o stea am luat. în grădina vieții precum un trandafir am

mi-am cultivat câmpurile cu poezie cuvintele se coc ca lanul de secară am adunat în mine atâta frenezie că las în urma lumea de ocară. cultiv și iubire vremea nu-i târzie o urc pe cer pe

mă scutur de temeri experimentez Nirvana o liniște divină temeinic mă cuprinde cerul făgăduinței își revarsă prana acolo steaua mea mereu se va aprinde. îmi vorbește lumina îmi zâmbește

mă bântuie dorul dar nu contează e aliatul sufletului la imaginații scenarii fabuloase pe cer proiectează participă cu stelele la divinații. dorul meu e sprinten ca un atlet aleargă pe toate