FLOARE PETROV

trăiesc cu sufletul ardori pasionate înfrâng rezistențe cu credința sublimă mă bucur de proiectele realizate în misiunea mea cuvântul mă animă. trăiesc o sete de lumi infinite cu stele pe

tot idealul sacru e iubirea fecundă pentru bărbatul meu pentru poeți trăiesc transfigurări în fiece secundă luminile stelare fac umbre pe pereți. simt începutul unei serii de iluminare în

trăiesc transcendența tristeții din umbră voalează suferința căderii în moarte elanul comprimat rupe tăcerea sumbră sunt consecventă visului în lume să mă poarte. reflexii albastre ca arcurile

iubitul meu e prinț și eu o cadână m-a sedus în tinerețea mea cu șarm beatitudinea ține câte-o săptămână în care toată tristețea o sfarm. îi cânt și îi dansez pe cioburi mă cuibăresc în

spectacolul iernii-i pe scenă fermecată arborii îmbracă fracul înstelat atârn de raza stelei despicată colindând cerul dragostei minunat. întreagă natură e gătită de gală vine noul an cu

armonii din natură am adunat în suflet liliacul mă învăluie în parfum subtil îmi împărtășește mândru sentimente violet zîmbește înfrumusețat cu finețe și stil. respir aerul proaspăt din iarba

cunosc legi divine dar și omenești mi-ai intrat în suflet printre catrafuse bucurii și amintiri azi le răscolești gem în depărtare emoții apuse. prietenia noastră a fost o minciună regretele

sclipesc la geam instalații de becuri e un joc fascinant de lumini multicolore ard din temelie temeri griji eșecuri trimițând spre inimi semnale sonore. întâmpin colindătorii cu lumini la

fluturi de iubire îmi zburdă prin plex trăiesc ca prin minune a doua tinerețe îmi simt sufletul un univers complex în care vibrează dansantă tandrețe. optimismul meu este ca muzică

m-ai lăsat iubite cu nespuse păreri și dorul mă înțeapă ca un ghimpe ai plecat în lumea fără dureri și ai luat cu tine amintiri scumpe. îți privesc zâmbetul într-o poză ai fost mereu luminos

anii trec în grabă nu ajung goana lor eu sunt o frunză în arborele vieții freamăt ziua întreagă cu speranță și dor mă-ngălbenesc treptat sub umbra tristeții. anii ce mi-au rămas îi dedic

am prieteni de suflet poeți visători ne cunoaștem parcă de o viață-ntreagă îmi dau fericrea sunt ca niște sori care-mi luminează soarta ce mi-e dragă. simt făptura lor stând la masa de

ore lungi le petrec la masa de scris vesele cuvinte îmi străbat ființa în toamna vieții un vis mi-este promis care să întregească toată conștiința. în inimă dezvolt sentimente de pace este

prieten drag plâng pe umărul tău și nu mă lași să fac alegeri greșite mă mângâi cu grijă cînd îmi e rău și împreună facem lucruri reușite. prieten drag dar de la Dumnezeu faci timpul să-mi