FLOARE PETROV

sunt o visătoare nu-i nici o enigmă mă visez regină pe tărâmul iubirii vremea câteodată e o paradigmă îmi vântură ideile la ora convorbirii. fericirea mea nu cunoaște stigmă izvor de poezie în

universul îmi este puternic aliat mă încarcă și descarcă parcă-s o cisternă heruvimi și arhangheli m-au conciliat mi-au diminuat durerea internă. stele pe destinul meu s-au raliat Luna mi-a

iubirea-i universul ce ninge frenezii rapsodii de suflet ajung până la stele trece cu anotimpurile prin curtoazii logodne și nunți răsună în castele. iubirea inventează minuni și

timpul se relaxează cu ritmuri de jazz inima mea arde ca miezul de lavă se prefac în scrum tristețe necaz sub piele dansează lumina suavă. sunt floare campestră cu rouă pe obraz gândurile mele

e noapte luna este în descreștere dar eu îmi țes visele pe pânza de in mă las în seama gândurilor meștere să mă țină departe departe de chin. în sufletul lumii s-au format 'peștere' în care

o zi frumoasă și multe zile rele pe care aș vrea să le schimb prin magie versuri împletite cu tainice andrele înlocuiesc emoțiile de nostalgie. perle de gânduri înșir ca pe mărgele vântul

mă încarc cu iubirea precum o baterie conectată la lumina furnizată de ape cuvinte tandre m-au scos din isterie și simt intens cum cerul mi-e aproape. fericirea uneori e joc de loterie dacă o

restricții de viață speranțe cu mască timpul pare nebun conduce haotic sărăcia lucie pare să se înmulțească parcă și Dumnezeu a devenit nevrotic. pâinea mult trudită are gust de

perfidii au invadat spațiul ortodox lumea s-a viclenit într-o mare măsură între extaz și agonie trăiesc un paradox suflete se înrăiesc atinse de ură mi-ar trebui iar o credință de inox să nu

cântec pentru soare în do major cu glas de azur cu glas de ecou chemări îngemănate de îngeri în cor vestesc vesel sosirea anului nou. alerg după vise în albastru decor să surprind stele în

trecând în uitare regrete și decepții pot face din credință un scut protector voi face o selecție între percepții privind cu iscusință spre viitor. lucrez la armonia dintre concepții iubirea

odă bucuriei (rondel) norocoasă sunt Doamne aproape să te am să mă călăuzești printre vulcani noroioși degete de lumină îmi bat la geam să mă trezească în zori prietenoși. împart fericirea

ți-am compus iubite o simfonie în sol major să ți-o cânte orchestra azi la mormânt eu compozitorul și tot eu dirijor iubirii pentru tine îi fac un legământ. aștept să înflorească mirabilul

îmi cânt singurătatea ca un Periș în colivia mea de fier forjat ploaia dansează pe acoperiș eu mai am cuvinte de aranjat. în lanul de idei este seceriș tu iubite în vis m-ai încurajat îmi

lumini pictează peisaje pe perete eu mai bifez o zi din calendar pe geam se oglindesc zboruri de egrete ce mult aș vrea acum un zbor în dar. pe aripi de vis să ajung la comete acolo unde cerul

au răsărit în lume vise monumentale luna le păstorește cu dragoste și grijă se umple noaptea cu sclipiri sentimentale se vindecă rănile făcute de schijă. strălucesc lumini în ochi de

fructele rațiunii sunt în timpul de coacere poemele galbene sunt o mândră recoltă condeiul e o dragoste - inedită afacere poezia luminii în mine se dezvoltă. amară-i bătrânețea nutresc o

ca un rug înflorit îmi este dorul licuricii nopții îi țin companie dacă prin minune și-ar lua zborul în inimă ar răsuna o dulce simfonie. aș putea să-i pun tristeții zăvorul între gânduri să

am pictat universul cu magice vopsele Terra îmi este casă și îmi este mumă mă încurajează să zbor către stele cu pasiunea mea mirabilă antumă. aprind în mine timpul cu un dans de iele și-apoi

cântecul inimii se-aude-n stetoscop tăcerile se sparg în valuri de emoții din dragostea pură mi-am făcut un scop o apăr cu tărie să nu mi-o fure hoții. imagini senzuale curg din

scriu cu pană înmuiată-n călimară un poem romantic și august nu țin cont de tristețea amară vreau să uit că timpul e vetust. valiza cu vise e pusă-n cămară lângă roadele verii cu dulce

e vară îmi zâmbește o albă gladiolă armonia grădinii se mai păstrează încă dar păcat că lumea este prea frivolă păcat că sărăcia-i o durere adâncă. plutesc în derivă precum o iolă pe marea

curg lacrimi de-a valma din univers mor stelele pe rând nespovedite moartea întruchipată în înger pervers ademenește lumea cu dulci ispite. câteodată vreau să mă ascund în vers între litere