FLOARE PETROV

soarele drăgăstos cu mirări îl contemplu în preajma lui gândurile sun treze sub cerul de raze construiesc un templu din principii ferme vibrând pe metereze. mă închin la soare cu crezul meu

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme Maica Dumnezeie mă îndrumă mereu cu iubiri care rezistă dincolo de vreme și-mi netezesc calea către Dumnezeu. stele varsă-n minte visele supreme pictează

gust poezia pădurii cu sare și piper la fântâna dorului se leagă o idilă cu multă magie, timpul e prosper perseverența-n dragoste este utilă. universul stelelor îmi este reper mă menține

barca pe valuri trage la mal duce cu ea amintirile mele mare, sare, soare medicament termal și spuma mătăsoasă alunecând pe piele. trec de răscruce trec de punct vamal ascultând mirată

să am cu versul succes redutabil l-am primenit cu mir și agheasmă îl împart cu lumea în mod caritabil a captat lumina din catapeteasmă. calculez emoții ca un contabil nobilă fericire alunecă

sub gene strălucesc boabe de rouă sunt floarea renăscută din vestală lumina mi-e iubirea din epoca nouă am stele țesute pe haina de gală. luați-mi mireasma nu mă rupeți în două sunt legată de

sufletul e un altar pentru împărtășanii chipul cuvântului e o catapeteasmă lacrimi de îngeri acoperă jelanii eu mă zbat să ies din morbidă fantasmă. gânduri sărută moaște din cranii mirul

imortalizez pădurea în fotografie nici o secure n-o să pătrundă-n ea eu știu că viața nu-i o sindrofie suspină cerul cu plângere de stea. mă bântuie moartea ca o stafie cu toporul în mână lasă

codrul îmbracă o nouă armură fluturi veseli zburdă printre zambile poiana se umple cu mireasmă de mură în izvoare limpezi se scaldă Sibile. lacul cu nuferi o poveste murmură lebede dansează

sufletul meu veghează în tainică turlă pacea și armonia să nu înceteze îmi țin de urat cântece de mierlă înscriu în agendă a luminii teze. mă îmbăiez în lacrimi ca gâsca pe gârlă patimile mele

sunt beată de mirare mai fac încă un pas către miracolul care răsare-n asfințit razele dimineții fac în mine popas expresii divine ce nicicând n-au mințit. măsor beatitudini cu aurit

anotimpul renașterii crează perspective fiecare celulă se înnoiește în trup în suflet se petrec reacții afective mă agăț de iubire de tristețe mă rup. bucuriile zilei sunt daruri emotive în

deasupra lumii se cască un vid mă tem acum mai mult ca niciodată că am să mor răpusă de covid atârn de speranța de cer suspendată. plâng îngerii cu chipul livid le plânge inima prea

înșir emoții pe salba de Rusalii duhul luminii coboară pe pământ mi-am împodobit sufletul cu dalii și am înălțat rugăciunea în vânt. e liniște în cer e liniște în falii deodată am un chef

împart cu lumea fericiri fecunde zilele îmi par sărbători cu fast vise împlinite vreau să abunde tristețile să piară ca frigul nefast. plutesc ca o boare pe albastre unde transfigurez doruri

lacrimi de curcubeu am pus pe rană se colorează timpul cu vesele culori din ceruri se revarsă îndestulată prană sufletul se desfată cu azure comori. perle de simțire strălucesc sub

ploaia varsă peste mine liniștea pacifică să cuprindă conștiința bucurii duminicale optimismul în lumină viața o glorifică acum mă energizez cu un fresh de portocale. sentimente și emoții

cruzimea din lume îmi lasă gust amar îngeri nevinovați sunt sortiți pieirii teroarea crește lasă în urmă coșmar sunt încălcate toate legile firii. timpul se răscoală în luna lui brumar da

mă poartă gândurile în marea mulțime cu doruri colorate în geanta de piele gust deliciile vieții care au prospețime energizez și noaptea cu visele mele. romantismul meu crește în înălțime se

cu semnalele timpului fac o analiză constatând cu durere că viața e grea dorințe și speranțe strâng într-o valiză imaginându-mi că problemele vor dispărea. lumea întreagă trece printr-o

cu aripi de speranță trasez traiectorii să nu mă rătăcesc în deșertul torid optimismul și credința sunt victorii între mine și moarte ridic un zid. am strâns în traistă bucurii meritorii să

primăverii îi compun subtilă serenadă vine cu vești bune culese din stele mă captivează cu a florilor nadă umple cu lumină sentimentele mele. marea mă invită la ea pe esplanadă în valuri

abisuri perfide gurile își cască să înghită suflete care s-au șubrezit cerul e mâhnit poartă și el mască viruși ucigași lumi au împânzit. vin vești amețitoare din cetatea Bască din coșmarul