FLOARE PETROV

confesiune sufletul meu este imensă enciclopedie cu stele în palme și cântecul pe buze am transformat tristețea într-o parodie am scăldat în lumină gândurile confuze. am lângă mine oameni pe

să mă unesc cu versul e un privilegiu mă poartă prin lumea cu vaste culturi cuvântul mă formează nu fac sacrilegiu când îi captez lumina pentru tipărituri. trăiesc cu versul clipe

mă uluiește zilnic cerul mistic l-a ascuns în el pe bărbatul meu răscolește-n mine sistemul holistic mă supune la chinuri și cazne mereu. un ocean de energie este cerul dar uneori are chip de

am rămas singură între ostile mulțimi vorbesc cu soarele cu tremur în voce credința îmi e susținută de heruvimi de un optimism multiform precoce. noaptea luna blândă îmi ține companie mă

sufletul meu este plămădit de o stea și toate visele stelele mi le-au dat în sfere magice îmi înalț dragostea pleiade cu minuni mai am de colindat. las mereu pe pământ o urmă circulară în

trec prin curcubeu sentimentul iubirii în el zile de toamnă se colorează capătă magie și tainele vorbirii deasupra e soarele care veghează. aș vrea să fiu și eu un curcubeu să opresc ploile

Luna îmi colorează visele în albastru în magnetismul ei găsesc relaxare îngrop în uitare urme de dezastru optimismul cere multiplă fixare. fac baie în lumina electrizantă a miilor de stele

repurtez în univers cruciada senină un colț în veșnicie să cuceresc luna mă învață să rămân calină dragostea de viață să o sporesc. respect cu rigoare divine porunci am conștiința misiunii

mi s-a lipit de suflet doina străbună sunt fericită că Țara înflorește îi vorbesc dulce la a vieții tribună cu credința care mereu sporește. codrul ca izvorul duios horește sunt străbătute de

mă detașez de umbre cu grația vieții întrun demers ce cadențează amintiri azi m-a înlănțuit reflexia tristeții vreau să trăiesc cu soarele în contopiri. vreau cu lumini suave să mă

nu sunt un visător ciudat absurd înșir pe firul vieții doruri ca mărgele ca un copil iubit prin viață zburd gânduri curate înalț către stele. norocul meu e versul mă mândresc cu el cu inima

pe spirală albastră descopăr puterea de a urca la cerul plin de vrajă în brațe de îngeri să nu simt căderea alături de ei stau și eu de strajă. în inima marii mă-mpodobesc cu perle în baie de

în muzica vremii îmi găsesc refugiu un adagio absolut la bătrânețea grea părți din viață lunecă în solfegiu reflexe afective scurse dintr-o stea. muzica zilei un avânt grațios spre lumea pură

vreau să îmi încep ziua zâmbind când mă așez la masa de scris speranțe de viață iar să extind cerul pentru mine s-a deschis. viața-i mai valoroasă ca diamantul astăzi o văd cu reflexe

am descoperit în suflet empatică violină cântă când soarele îndepărtează norii pornesc spre bucurie cu pași de felină în rouă de roze am primenit fiorii. viața își dezvăluie ancestrale

nostalgia mea se întinde în cer cu venerații pentru bunul Dumnezeu în sănătatea inimii regretele pier stări de exaltare nasc un curcubeu. spiritul vibrează în univers sonor reflecții muzicale

e un miracol lumea lui Dumnezeu cu oameni frumoși luminoși cuminți am să îl slăvesc cu iubire mereu am să-i cinstesc pe sfinții părinți. sunt minuni în lume pe care le cuprind m-au făcut mai

și eu ca tot omul învăț din greșeală și mă mulez pe vremurile sofisticate credința și speranța nu mă înșeală mă poartă cu dorul prin lumi fermecate. zilnic mă mulțumesc cu lucruri simple când

curg din iad averse de nenorociri demoni violenți s-au înmulțit în lume înțelepții vremii fac rele proorociri s-au împuținat minunile antume. oameni îl așteaptă pe Hristos mântuitorul întârzie