FLOARE PETROV

cu multă evlavie cerului mă supun la școala vieții rezolv ecuații realizez cu bine tot ce îmi propun cu entuziasm cuceresc noi spații. mi s-au lipit de suflet poeți romantici mi-au umplut cu

viața se scurge ca râul repede printre emoții și vise de taină vreau să am mereu mintea limpede să mă-nvălui în lumină- nobilă haină. am învățat că supărările aduc bolile de aceea vreau să am

- xeroxată peren în milioane de exemplare în opinci de doine s-au plimbat până la mine străbunii împletind bolte cerești în pașnic crez, ulcioare cu lumini au revărsat prin văz în

mă transpun în idealul de cucerire ating cu sentimentele cerul cu astre adâncimile vieții percep o izbăvire o augustă zidire cu bolte albastre. mă oțelesc în misiune și-n destin în

sunt înflăcărată în sete nesfârșită de senin sublim de viață în extaz valuri de energie cresc pe orbită oceane albastre cu superbul talaz. caut prin cărți prilej de sublimare răni se vindecă-

mă adaug iubire la sublim univers atingând absolutul cu credința sfântă fiecare expresie se transformă în vers preț al fericirii care mă frământă viața din mine e atât de intensă încât

administrez o dragoste din horoscop emoții, fantezii în suflet meșterește din versul clasic mi-am făcut un scop îmi împacă inima când mai greșește. trăiesc o fremătare sub clar de lună steaua

cu toată puterea mă leg de Cristos viața din mine vreau să fie pură veșmântu-i de lumină sfânt și prețios se-ntinde peste suflet ca o armură. vise și speranțe vreau să le-mplinească boala din

poezia mea se naște din iubire rugina n-o să o cuprindă niciodată mă simt cumva de-o rază suspendată lumina ei îmi râde în privire. mă simt mereu legată de condei împreună facem un duet

pe puterea dragostei mă reazem mereu ea știe să ierte să adune minuni să defrișeze drumuri către Dumnezeu să se înconjoare doar cu oameni buni. iubirea e lumina din carne și sânge naște

am grijă iubite de cuibușorul nostru chiar dacă lacrimi se îmbibă în pernă știi că dragostea noastră va fi eternă am să o apar de virusul monstru. acolo unde ești nu mai ai de suferit și

timpul se strecoară prin descântec de ghioc vreau să destram netrebnice blesteme mult m-au îngenunchiat dureri și anateme gândurilor uscate am să le dau foc vor arde pesemne ca vreascurile-n

duc cu bătrânețea îndelungată luptă Golgota mântuirii trebuie să o urc înaintez cu greu pe panta abruptă emoții sentimente adesea le încurc. mi-ar trebui aripi ca a Păsării Phoenix să zbor

trăiesc în paradisul cu îngeri și sfinți între munți și mare iubiri se extind lumini cerești se cuibăresc în minți codri de doină și povești colind. fac din fiecare zi frumoasă sărbătoare nu

un gând viguros însămânțez în brazdă să crească falnic precum stejarul cerul să-l formeze primitoare gazdă pentru triluri care mângâie hotarul. cuiburi de lumină mierle să își facă pe ramuri

o foame încordată cu exaltări și viziuni trăiesc mereu cu o credință sfântă resimt și temerea să nu cad în genuni de durere aprinsă și de boală înfrântă. vreau să actualizez planuri

păcatul primordial îl port în chintesență am mușcat și eu din fructul oprit șarpele înșelător face-n mine prezență cu plăcerile vieții mereu m-a ispitit. soarbe miresmele pure ale sângelui

unde este credință este și Dumnezeu și nu este problemă fără rezolvare cerul ne consideră pe fiecare zeu și orice durere are și salvare. avem fiecare îngeri veghetori care nu ne lasă să cădem

zâmbesc în vază roșii trandafiri aștept cu nerăbdare musafiri să îi întâmpin cu vorbe de duh gândurile negre să dispară-n văzduh. să curgă veselia în cupe de vin să prețuim viața ca pe-un dar