FLOARE PETROV

ninge cu fulgi mari în ritm de saxofon catifea de zăpadă se așterne pe case vîntul îngână cântecul ca un afon leagănă ramuri triste dar evlavioase. astăzi este zi de mare sărbătoare e

plutesc veselă ușoară ca un balon printre miresme și aerul proaspăt am uitat de patimile din Babilon și îmi urmez destinul până la capăt. în lumea mea sunt opere de artă cu care sufletul pot

vreau să îi transmit lui Dumnezeu mesaje să îi mulțumesc pentru destinul meu s-au împămâtenit în viața mea miraje cu sentimentalismul compun un expozeu mă înconjoară melancolii candide disipă

mă tot întreb și mă frământ de ce există pe acest pămănt războaie crime grupări de teroriști în lumea condusă de zei anarhiști. azi m-aș înșuruba în cerul albastru vecin privirii mele să fie

am sărbătorit o ploaie rece, lungă, o paradă militară, o justificare de celebrat circumstanțele fricii de mâine, am sărbătorit fasolea și cârnații,ciolanul, (încă se mai poate povesti de

uneori versul îmi pare o picanterie poetul flămând să îl savureze uitând că fericirea este o loterie că trebuie să stea pe metereze. eu slova o asezonez cu busuioc după ce o scald în rouă de

nu pot karma mea să o repudiez trebuie prin patimi să o purific îi compun un cântec în sol diez la pianul nopții pe un câmp mirific. e timp destul să-mi limpezesc trecutul am râvnit la

iubite mi-ai fost soarele energic iubitor dar ai apus mult înainte de vreme m-ai lăsat cu un regret mistuitor cu doruri multiforme și extreme. mi-ai fost rege zeu mi-ai fost mire mi-ai fost

figura mea e un semn metafizic zilnic sunt dornică de frenezie muzica mă transpune-n vis cosmic pentru regrete am o abnezie. ador expansiunile în univers în primăvara vieții renascentă mă

să iubesc necontenit, necondiționat să adun în suflet numai splendori să mă călăuzească gândul minunat să-mi fie conștiința univers de candori. să urmez îndeaproape îngeri și sfinți să nu am

sunt romantică și nu mă schimb port sentimentalismul în artere admir cu ardoare al sfinților nimb mă conectez la lumea plină de mistere. magiile luminii mă motivează să trăiesc in ritmuri

am fremătat intens nu am trăit în van ci-am cumulat lumini în inimă și suflet a strâns splendoare gândul năzdrăvan zboară mereu spre cer pe aripi de sunet. m-ai făcut treptat iubite să-mi dau

înalț o rugăciune cerului adresată în voia sorții să nu fiu lăsată pe drumuri de lumină să am satisfacții față de stele să simt doar atracții. vreau să fiu mai bună în fiecare zi să nu lezez

muntele răsună în doină de bucium vântul vesel adie în florile de colț azi sunt optimistă și renunț la zbucium îmi agăț tristețea într-un verde bolț. carele cu fân coboară la vale bucurii de

eu nu am cu lumea vreo divergență pe nimeni nu rănesc cu gândul cu fapta de la sfinți și îngeri am luat indulgență pentru păcate în stânga și dreapta. am mulți prieteni cu suflet frumos mă

adâncă mi-e credința ca oceanul susură valuri de elanuri profunde cânt frenetic să acompaniez pianul o fericire mare mă cuprinde. trăiesc speranțele de înălțare viața trosnește din

aștept iubite momentul revederii să-ți amintesc cât de mult te iubesc să ne zâmbească luceferi puzderii complet fericiți în regatul ceresc. în poala lunii să ne cuibărim ca doi îngeri cu aripi

urmez Calea Lactee să trec de genune turmele de vise pasc pe pajiștea nopții aspir cu nesaț stelară minune schimbând în lumină sinistre concepții. nu-i târziu să fiu val de lumină să luminez

raiul îmi oferă tot ce am nevoie să-mi înalț sufletul ca pe un templu lumea să o cuprind așa de bună voie fermecate imagini cu drag le contemplu. bunul Dumnezeu mă ia în grijă Lui să nu știu

lumea este plină de trădări și invidii furtuni nebune răscolesc raiul meu dar azi mă bucur de fiesta cu midii îmbrăcată-n lumină ca în compleu. vremea vine vremea trece și prin mine mă știe