FLOARE PETROV

pe soldații morții îi vreau repudiați ucid fără milă oameni fără vină părinți bunici nepoți sunt asediați și Iisus Hristos nu vrea să revină. nația e în ruină cu mormane de moloz steaguri

strâng lacrimi în mine parcă-s o fântână nu sunt vedetă nu sunt celebra divă cred în Dumnezeu n-am fost nicicând păgână vreau că speranța să nu fie tardivă. vreau plângerile mele să le ridic în

de-ași fi un măr într-o mândră livadă ți-aș așterne-n cale ninsori de petale toamna din rodul meu să faci limonadă să-mi simți aroma iubirilor vitale. de-aș fi un șoim cu aripa măiastră mi-aș

mi-e sufletul plin de amară tristețe jalea mă înjunghie ca un cuțit moartea își arată hidoasele fețe iubirea mea și fericirea au amuțit. odaia este goală iubite fără tine chipul din poză mai

drumuri cu serpentine drumuri în zigzag străbat cu vigilență cu mare iscusință instinctul mă poartă pe urme de mag invincibilă putere am în credință. în vârf veghează legendarul Sfinx flori de

înmiresmez emoții în grădina cu lavandă, simt că plutesc soarele îmi zâmbește, lumina iubirii se strecoară în glandă, întunericul din suflet se răspândește. flori îndrăgostite pe fluturi îi

fluturi de cristal dansează în parc arborii sunt îmbrăcați în ie covoare de argint pe alei, remarc că iarna aceasta e plină de magie. patinoarul e ticsit de copii la intrare e un brad

între muzică și poezie creez conexiuni ambele fac în suflet reale minuni între mine și ține timpul este vioi el știe să împartă dragostea la doi. între muzică și dans se naște eleganța fluturi

topesc în lumânare întuneric sumbru să mă scald cu zorii în baie de raze încerc să păstrez spiritul în echilibru sunt ambițioasă și plină de emfaze. am precum florile o viață delicată în opera

eu nu datorez nimănui nimic dimpotrivă ofer gratis sentimente în slujba cuvântului viața mi-o dedic imortalizând mirabile momente. uneori mă lovesc de critici vehemente ca și cum aș fi oaia

Doamne Tu mă ridici din slăbiciune din decădere și din greșeală îmi dai siguranță cu o rugăciune și mă îndrepți spre lumea ideală. Doamne Tu mi-ai dat îngeri de veghe cu sfaturile cele mai

mai trec un prag de viață cu prieteni dragi mă îmbăt cu iluzii, cu speranțe, cu vise ce dulce-i fericirea ca un câmp de fragi și lumea mă primește cu porțile deschise. mai trec un prag de viață

trec sărbătorile prin mine valuri valuri prilej să îi ridic pe sfinți în slavă au transferat în mine sublime idealuri și m-au format pioasă creativă suavă. lucrurile sfinte mi-au fost mereu

ridic storul nopții deschid ferestre zori să mă pătrundă cu lumina sacră respir aer proaspăt din sfere acvestre și alung din minte nostalgia acră. eu nu mă vreau a timpului marionetă cu sfori

am trăit intens printre ființe solare am fost iubită dar și eu am iubit gândesc acum trecutul din izolare am avut probleme dar mereu am răzbit. am comori din viață salbe cu amintiri acum îi

de-o vreme se poartă pantalonii rupți în fapt și patria cunoaște umilințe țara o conduc lideri corupți și hoția crasă intră în tendințe. foamea și săracia bat la tristă poartă oamenii își

aleea cu tei e un rai cu arome albinele roiesc prin floricol miraj mă învăluie parfumuri policrome mai adaug un an la al meu mariaj. sunt binecuvântată să ador iubirea sublimă care m-a

mă învârt după soare ca floarea soarelui lumina mă îmbracă și mă hrănește sunt înger căzut din regatul cerului lumea ca marea în mine vuiește. elanurile pure ale sufletului meu sunt doruri de

rătăcesc prin noapte precum o felină pe acoperișul cerului Luna mă cheamă mângâierea ei nu-mi este străină îmi spune să mă scutur de teamă. nu am cu ce plăti prețul celebrității trăiesc cu

sunt pregătită de oaspeți, am deschis șapte porți prin sufletul meu se perindă cei vii cu cei morți, pe creștetul vieții concertul de lumini la harpă revelata fericire cursă de la inimă spre

nu strivesc corole de lumini a lumii nu zădărnicesc fericirea din mase gândurile mele sunt ca niște fluvii care-adună lumini nobile, glorioase. dezvolt speranțe credința mi-e imbold nu am