FLOARE PETROV

sufletul mi-e o fabrică de vise și speranțe îl îngrijesc purificându-l cu agheasmă păcatelor mele le-am găsit circumstanțe făcând o plecăciune la catapeteasmă. pentru fericire am suportat o

dezamăgirea este floarea fără parfum o adâncime fadă fără de frumusețe expresii de destin sunt ca norii de fum deasupra sufletului cuprins de tristețe. regretul este tăciunele care

sunt și înger și demon ambii deopotrivă unul mă ridică altul mă coboară când în valuri tulburi înot în derivă când pe Golgota urc pe-o cale ușoară. de la agonie la extaz trec des când mă

trec visând prin ceață și prin promoroacă cad rând pe rând file din calendar vin sărbătorile, mari minuni să facă în sufletele noastre iar și iar. fecioara Maria cu har de Născătoare naște în

lumina soarelui se strecoară sub pleoape face să rodească livada cu vise din ochii mei s-au scurs atâtea ape că s-a făcut o deltă cu brațe deschise. am pus pecete pe epistola vremii monumentul

venerez Luceafărul îl slăvesc pe Hristos cerul meu este cu lumină învăluit moartea îmi bea treptat sângele gustos veacul din urmă mult m-a vămuit. am evitat mereu cinicii, găinarii nu mi-am

când mă simt floare când mă simt pom petale și frunze sunt gândurile mele s-au trezit sentimente cu esențe de rom emoții solare circulă sub piele. zilele-s decorate cu corole de lumină vise

știu că rugăciunea deschide poarta cerului lumini să se coboare în sufletul flămând ea îi dă mereu credinței tăria fierului transformă-n bucurie stingherul gând. ridic rugăciunea sus pe o

timpului beligerant nu îi sunt complice am pacea în sânge cu versuri o susțin speranțe-mi luminează ca niște aplice încrederea crește puțin câte puțin. e nedrept că viața-i continuă luptă că

am încălecat pe o șa de poveste și am pornit în lume să o explorez port cu mine doruri și un mare crez că sunt înconjurată de iubiri celeste în universul meu romantismul primează un înger

timpul se relaxează în cântec de cobzar lumini angelice dansează pe strune eu am dezlegat misterele din rune și-am cumpărat iubire de la aprozar. Neptun mă surprinde cu valuri albastre marea

milionară în vise și dorințe îi dau lumii aportul fundamental transform în credință bizare neputințe sunt ultimul boem sentimental. nu îmi tratez destinul superficial dezleg mistere și extrag

îmi primenesc tâmplele cu lacrimi de ploaie purificată apă să-mi pătrundă în minte vise gânduri doruri aștern pe o foaie îmi slăvesc inima pioasă cuminte. m-am pregătit să deslușesc

se perindă prin suflet poeți și filozofi cu principii de iubire sănătoase, divine sunt o amfitrioană primesc și teozofi să limpezească-n minte învățături creștine. cu sentimente calde îi

mă imaginez în a nopții gondolă plutind printre stele lângă iubitul meu fără hartă lanternă sau busolă iubirea noastră va dăinui mereu. îmi este sufletul eliberat de stres și inima cu muzică

urc scara infinită a adevărului caut dreptatea în soare si lună, toamna asta sunt de partea câinilor vreau și pentru ei o soartă mai bună. prieteni necuvântatori nevinovați, merită măcar un

e sculptată în cuvinte vocea ta blândă fierbinte ca o zi de primăvară e freamătul de chitară se revarsă-n serenade frenezia mea cuminte s-a unit cu curcubeul și speranța solitară. glasul