FLOARE PETROV

în toate momentele de tensiune mare mă scobor adânc în sinele meu întotdeauna găsesc sfinta alinare în providența dată de bunul Dumnezeu. găsesc dimensiunea metafizică a firii întânesc și o

meticulos îmi rânduiesc confortul psihologic dar viața este plină de neprevăzut și timpul câteodată nu îmi pare logic deși în soarta mea mereu am crezut. mă scufund mereu în val de

privesc cu ochiul minții lumea lui Dumnezeu între minuni și dezastre se desfășoară eu sunt înzestrată să fiu al lui thezeu să-i scriu dictările pe-o pagină solară. sunt vocea lui tainică sunt

gânduri se rotunjesc pe bolta existenței imită curba fină de azur - cerească semantici pure dau reflexul consistenței divinitatea vie în suflete să crească. crezul se sistematizează în

mă explorez să mă cunosc mai bine un ocean de speranțe este sufletul meu iubirea este dulce ca mierea de albine cerul mă susține atunci când îmi e greu. însămânțez în câmpuri gânduri

romantismul cromatic în oglinda culorii mă face veselă în verde în dorință roz puternică mă face ca să destram norii pe cerul meu să piară praful de rogoz. din univers poetic principii se

nu sunt vedetă n-am aere de divă dar strâng avere cu vise despre astre îmi urmez mereu credința constructivă pe drumuri de poveste cu lumini albastre. azi port la piept salba cu amintiri din

văd lumea în culori de curcubeu Doamne ce frumos ai construit pământul patria e epopee de la Deceneu se cânta pastorale se linișteste vântul. Doamne, ce minunat viață intemeiezi pe aripi de

sângele vuiește ca lava în vulcan înrădăcinez cuvântul în extaz credința mea este un vast ocean cu mărgean de opal cu valuri turcoaz. revers al focului cascada de lacrimi care curge nostalgic

pe cărări de doruri sunt un biet trubadur un visător romantic, incurabil candriu timpul îmi face chipul cu fragil contur totuși în viață sunt ceea ce vreau să fiu. sunt floarea primăverii cu

dorul de iubit este un rug aprins aș vrea să lumineze nocturna tristeții cu melancolia neagră m-am deprins și nu mai iau în seama plăcerile vieții. singurătatea lângă albumul cu fotografii mi

am acceptat toate poverile vieții transfigurându-mă în multe feluri. teama de prăbușire-n calea ceții ca să nu văd înainte adevăruri. m-am ridicat din agonie la extaz sunt cu sfinții gliei

la izvorul dragostei mai umplu o carafă prepar inspirată rețeta pentru fericire îi pun nume amprentă virtuală parafă optimismul meu nu e o nălucire. sevele naturii îmi dau energie soarele e

îmi sfințesc fruntea ochiul minții cu mir să gândesc și să văd doar minunile vieții admir primăvara cu taior de cașmir zâmbetul soarelui pe bolta dimineții. în sufletul meu acum e liniște și

în liniște vizionez videoclip muzica divină deschide o vrajă negre bezne ies din arhetip cântă și îngerii ce stau de strajă. spațiul vibrează paradisiac luminile dansează cu umbre fericită

trăiesc elan dansant în actul vieții simt zâmbet grațios în loc de regret Dumnezeu se-arată cu zorii dimineții cultul iubirii sale este pur, concret. au renăscut la viață multe vise,

sunt aventurieră prin calculatoare călătoresc în locul cald al inimii mă adăpostesc cu poezia mea care a dat în pârg din dragoste concepută cu sârg. aleargă prin mine dragoni și

activez iubirea plurisenzorială îmi imaginez iubite că ești cu mine într-o lagună turcoaz ecuatorială înotând în valuri ca două hermine. ești viu iubite în memoria mea și ne continuăm iubirea

sunt înaintașă pe axul timpului din griji și probleme fac sarabandă cu sufletul zilnic în slujba neamului transmit speranțe cu parfum de lavandă. arhitectura cuvântului cu pereți de lumină îmi