FLOARE PETROV

îmi frământ gândurile în aluat de pâine câmpia mi-e aproape cu maci în obraz găsesc în doină drumul către mâine și poezia este este o orhidee pe pervaz. știu că m-am născut pe tărâm divin și

la poarta paradisului se aud armonii un dans în lumină întru veșnicie ore fără necazuri și fără demonii când fericirea lumii are trăinicie. credința mea atinge punctul culminant Dumnezeu

fundamentez altarul pe iubirea divină consolidez relații cu îngeri cu sfinții în ceruri mă așteaptă superba lumină ca să-mi întregească puterile minții. îmi apăr credința de abis de

ninge din stele cu lumini pentru noi ninge din suflet cu doruri ardente ies la suprafață straturi de noroi aleanul răzbate printre sentimente. când iarna sosește o privesc pe fereastră dar

un an a trecut și începe altul sărbătoresc revelionul cu prieteni cu artificii este plin înaltul și fericirea crește pretutindeni. mi-am pus dorințe să se împlinească vreau să mai scriu poezie

m-am înfrățit cu fluturii în zborul lin cu trubadurii greieri am compus solfegii și-am fremătat ca ramul de măslin respectând natura în spiritul legii. azi împrumut curajul de la brazi să nu

îmi imaginez un sejur în Toscana sub soarele iubirii de tristețe să uit sau poate pe o plajă în Punta Cana să-mi întâlnesc norocul neasemuit. la poarta cerului sun la interfon un heruvim aș

entuziasmul a pătruns în fluxul sanguin îmi preschimbă visele în fantezie învăț copilărește dansul pinguin pofta de aventură nu este târzie. lansez spre cer un vis ca pe-o rachetă steaua mea

mii de păduri au ars la modul tragic nu credeam soarele să fie nemilos din arbori s-a născut cântecul magic și aerul curat vital suprem folos. păsări au murit în chinuri crunte căprioarele

ascult intens Ravel- sublim bolero fericiri dansante vibrează sub piele în cruciada vieții "voglio vincero" sorbind setoasă lumina de la stele. trăiesc emoții intense, mărețe simt că zbor cu

moartea mi-a furat norocul fericirea sprijinul puterea tot ce aveam mai bun zilele mele și-au pierdut strălucirea mă afund în durerea oceanului străbun. cerul m-a pedepsit ca pe-un

mă scufund în mine ca un submersiv să scot la suprafață comorile ascunse îmi descopăr sufletul vibrant expresiv sunt decantate-n el doruri nepătrunse. amintiri de-a valma vise

muzica stârnește emoții profunde lacrimi curate șiroiesc pe obraz spiritul plutește pe sonore unde inima tresaltă atinge un extaz. trăiesc iluminarea cu Secret Garden fascinații pun stăpânire

ninge cu fulgi mari în ritm de saxofon catifea de zăpadă se așterne pe case vîntul îngână cântecul ca un afon leagănă ramuri triste dar evlavioase. astăzi este zi de mare sărbătoare e

plutesc veselă ușoară ca un balon printre miresme și aerul proaspăt am uitat de patimile din Babilon și îmi urmez destinul până la capăt. în lumea mea sunt opere de artă cu care sufletul pot

vreau să îi transmit lui Dumnezeu mesaje să îi mulțumesc pentru destinul meu s-au împămâtenit în viața mea miraje cu sentimentalismul compun un expozeu mă înconjoară melancolii candide disipă

mă tot întreb și mă frământ de ce există pe acest pămănt războaie crime grupări de teroriști în lumea condusă de zei anarhiști. azi m-aș înșuruba în cerul albastru vecin privirii mele să fie

am sărbătorit o ploaie rece, lungă, o paradă militară, o justificare de celebrat circumstanțele fricii de mâine, am sărbătorit fasolea și cârnații,ciolanul, (încă se mai poate povesti de

uneori versul îmi pare o picanterie poetul flămând să îl savureze uitând că fericirea este o loterie că trebuie să stea pe metereze. eu slova o asezonez cu busuioc după ce o scald în rouă de

nu pot karma mea să o repudiez trebuie prin patimi să o purific îi compun un cântec în sol diez la pianul nopții pe un câmp mirific. e timp destul să-mi limpezesc trecutul am râvnit la