FLOARE PETROV

azi țara se află cu sufletul la gură, în așteptarea rezultatului electoral, nutrește un progres de mare anvergură, cu lideri care au echilibru visceral. spumegă valuri în bătrânul

Vocea României răsună în Carpați lumini îngerești strălucesc pe frunți traversează cerul fiori înaripați în culise se bucură bunici și părinți. vocile de aur au crescut ca în seră la pieptul

mă transfigurez în forma ideală beată de fiorii astrului din mine versul alunecă prin albastră cerneală în urma lui o amprentă rămâne. n-am gustul renunțărilor la viață nu-mi otrăvesc ființa

în lumină venim în lumină plecăm condensați într-o iubire înaintemergătoare cu aripi fermecate spre soare zburăm în lumea de dincolo nemuritoare eu voi rămâne veșnic în versul mirean unde nu

stau cu fața spre potențialul vieții infinit dar ochii mei se-ntorc spre începuturi spre Cuvântul magic care m-a definit și mi-a creat în lume sublime legături. m-am legat de oameni cu voință

după zile mohorâte cerul s-a curățat de norii plumburii cu ploaia deasă dar curcubeie m-au încredințat că sunt minuni în țara mea frumoasă. un curcubeu în mine se înalță spre stele culorile

timpul gonește nu pune frână ascunde în mine mirajul de a fi aș vrea pe moarte să fiu stăpână să o trimit la margine de geografii. îmbătrânesc frumos cu freamăt subtil mi-am făcut zestre jos

am evadat de mult din temnița tăcerii între triluri de mierle în codru faimos vara e anotimpul cel mai inimos mă răsfață cu roade în ritmul plăcerii. compun o serenadă în si bemol iubirii mele

diademe de stele mă mângâie cu raze toamna-i artista sublimă face spectacol răsună prin romanțe vibrează în fraze știu azi că fiecare anotimp e un miracol. sunt ucenicul treaz până noaptea

străbat lumea cu colindele în traistă puțină alinare să duc la cei sărmani alung cu cântul orice fel de năpastă aruncată în lume de zeii tirani. aș întoarce timpul cu fața la noi și cerul l-aș

planuri de reconstrucție sunt doar pe hârtie zeii sunt preocupați cu fericirea lor chiar și mogulii au bizară dinastie speranțe vin pe calea rugăciunilor. poporul meu se chinuie cu

iubite jumătatea mea eșți tu îmi stăpâneșți și inima și sufletu poți să faci cu mine tot ce doreșți numai și numai să mă iubeșți. să nu lași iubirea noastră să piară ucisă de moartea

semne bune iarna îmi aduce sărbătorile vin pe cărări de colind Hristos mi-a luat împovărata cruce minunile cerești să le cuprind. blânda lumină mi-a intrat în suflet să pot scrie slove la gura

anii trec în goană mă solicită mult dar eu iubesc viața o accept oricum atunci când vocea luminii ascult simt că sunt pe cel mai bun drum. știu că prietenia e o podoabă rară dar eu sunt

m-am rătăcit printre a cerului etaje nu mai pot iubite să ajung la tine dar păstrez în suflet iubirea o vrajă care va dăinui cu reflexele-i fine. să nu lipsești din visul meu la noapte dorul

munți de gunoaie dezolantă priveliște sub zei stăpâni în chip de gheonoaie liniștea și armonia lăsate-s de izbeliște așteptări ticsite cu iluzii o droaie. s-au împuținat speranțele de

să-mi înțeleg trecutul, să-mi ador prezentul, să-mi apăr demna frumusețe pentru viitor... sunt în arena vieții modern gladiator, pentru religia dreptății mânuiesc tridentul. lupt cu

sorb elixirul vieții cu gust de caise mă îmbăt de mirări de extaz de cuvinte știu că am de împlinit superbe vise știu că Dumnezeu mă are în minte. mă adăpostesc sub stele turcoaz de lupii