FLOARE PETROV

topesc tristețea în lapte și miere să fie ziua dulce si frumoasă cuget la sărbătoarea de aliniere cu steaua magică și grațioasă. pisica Bella toarce lângă mine povestea ei cea pisicească în

ploaia scutură norii și nostalgia e toamnă afară e toamnă în suflet însa iubirea descătușează magia plouă cu spendori de mare răsunet. am împlinit în viață scop după scop m-am sincronizat cu

iese soarele din mare se luminează întreg pământul pescăruși pe țărmuri mă învață să zbor pe plaja cu săruturi se domolește vântul cuprins de mirare cu substrat de amor. iubesc spiritul

produsele gândirii socot să le-ngrijesc am remaniat rupturi de vis pe toate fețele, am locul meu la târgul vechi cu precupețele, ofer gratis toate bucuriile ce strălucesc. simple banale

pe obrajii depărtării soarele pictează zarea încărcat cu raze blânde se pogoare-n gândul meu ca o zână fermecată cu sfieli zâmbește marea fluturi de iubire pură îmi zburdă prin decolteu. vântul

nu vreau să plâng când din greu sufăr iubirea de viață e eternă dovadă deseori mă simt stingheră ca un nufar așteptând fluturi să-mi cânte o lambadă. nu știu să urăsc nu știu să rănesc iubirea

mă rătăcesc prin amintirile cu noi când ne iubeam cu patos și intens mult aș vrea să pot da timpul înapoi să retrăiesc acele momente cu sens. între noi s-a instalat comod rutina mai spune-mi

trăiesc intens Duminica frumoasă am așezat pe masă trandafiri aștept cu nerăbdare musafiri să fie iarăși veselie-n casă. o zi de poveste nu am trăit de mult sunt fericită cu frumoșii

sufletul e încordat precum o arcadă între viață și moarte nu pot face rocadă mă apropii de sfârșit și îmi pare rău dorul de tinerețe-i cât muntele Rarău. e toamnă, roade de gânduri culeg vise

durerea mă înlănțuiește mă sufocă inima-mi jelește după bărbatul meu de-aș putea scoate consolarea din rocă liniștea s-ar colora în magic curcubeu. iubitul meu s-a stins ca o lumânare care a

dezvolt în inimă iubirea absolută cu ea credința să o desăvârșesc în suflet și speranța este revolută temeri griji probleme se sfârșesc. m-a luat în grijă Maica Dumnezeie lumina sfântă a

înțeleptul Pegas mă trezește cu-n muget să mă ia în zbor cu el prin Univers neastâmpărul lui îl port în cuget să plămădesc aripi la fiecare vers. am strecurat în el mister și fantezie și

știu că moartea nu poate fi învinsă și nu știu când va fi sfârșitul meu dar simt că de lumina sunt pătrunsă de credință sfântă în Dumnezeu. scriu azi o elegie pentru moartea mea pe zi ce trece

mă pierd întro lumină absolută citesc profeți din cartea sfântă simțuri intră în faza revolută îngerul vieții mă binecuvântă. timpul se scurge rapid sacadat adun percepții din această

s-au aprins luminile în București milioane de sclipiri în seara ideală vise sublime vin pe aripi îngerești am lecuit durerile din a mea boală. mă plimb liniștită la braț cu soțul meu mergem în

numele mi-e scris pe-al toamnei imprimeu, cu arome și miresme iar mă ademenește, dantelă de lumină este sufletul meu, în întreaga ființă sângele doinește. inima îi face timpului o serenadă, e

am trăit în weekend ore blânde, calme m-am relaxat printre maici la Robaia mănăstirea raiului m-a ținut în palme cu lumini dumnezeiești s-a umplut odaia. m-am plimbat fericită pe colțul de