FLOARE PETROV

gândul meu zboară și prinde viteză trece ca o rachetă prin univers strânge lumină- subiect de sinteză conversând cu timpul la faptul divers. gânduri curtează stele lucinde, boeme timpul să nu

scânteia răsărită din credința sfântă aprinde focul sacru în care ard abisul iubirea nesfârșită în lume cuvântă căci printr-o minune mi-am împlinit visul. sunt sora florilor prietenă cu

în atelierul minții experimentez impresii vise amintiri speranțe toate trec prin polizor gânduri frenetice se impletesc de zor la lumina conștiinței se separă de obsesii. gravez cuvinte pe o

cu prieteni lângă mine viața are sare și piper e dulce ca mierea de salcâm și tei în superbul anturaj umbrele tristeților pier suspinele le poartă vântul departe de alei. cu prietenii aproape

procesez o amestecătură de sentimente drumul bătrâneții este tot mai greu întâlnesc ostacole, multe impedimente am temeri prin care mă rătăcesc mereu. dar am primit și o felie de fericire mușc

este primăvară- spectacol absolut toate naturile prind o nouă viață semințele iubirii încolțesc în lut și diminețile se rumenesc la față. răsună cântecul pe roată olarului lutul capătă un chip

meșteșugăresc idei în laboratorul de cuvinte literelor solitare le inoculez culoare ecouri de lumină îmi răsună în minte și inima freamătă cu mare amploare. vocale și consoane se scurg din

zilnic mă conectez cu Universul lumea solară e plină de virtuți am și regrete cu anii pierduți când nu am experimentat și versul. am plantat gânduri în zări nebănuite multe vise am dus la bun

aprind bețișoare cu miros de santal și meditez în liniște și pace sufletul deschide încă un portal în dreptul inimii iubitoare vivace. șapte chakre în mine se deschid energii subtile mă

visul meu romantic un corifeu se vrea să adune cântece din lumea sublimă să cânte zi și noapte dragostea indiferent că ceața e prezentă în climă. în zori mi-așez pe buze nectar cules din

calea spre fericire îmi este trasată sunt pe valul care duce la un liman inima murmură o romanță versată optimismul meu este un vast roman. mi-e visul măreț ca un eucalipt în sufletul meu se

nu vreau să cad în somnul rațiunii spiritul să-mi rămână stoic creator să desăvârșesc proiectul misiunii cu soarele din mine edificator. înțelepciunea să aibă ultimul cuvânt să concretizez

plânge lumina în centrul globular războiul e aproape de sufletul meu dacă aș scoate moartea din vocabular l-aș doborî pe putin ca pe-un zmeu. focuri demonice invadează Nistru arbori ape case

învăț de la munte să fiu neclintită în iubire în speranță în credință să nu mă las de prăpăstii înfrântă să-mi purific Karma cu trudință. învăț de la izvor să am gânduri curate să mă oglindesc

am sensibilități în mod absolut extazul muzical își spune cuvintul pianul mă mângâie miraj revolut de singuratate dispare dezgustul. am răbdare viața să o cuceresc fără să îmi fie teamă de

îmi simt sufletul acum lan de caprifoi zâmbetele de emoții par roiuri de albine toate trăirile mele așternute în foi cu lumini stelare vreau să se îmbine. intră-mi în suflet dară fără