FLOARE PETROV

m-ai învățat să n-am așteptări de la nimeni să descopăr în mine puteri miraculoase gânduri să se transforme în flucși lumeni m-ai învățat să ocolesc locuri periculoase. soarele meu prințul meu

izvorăsc din mine gânduri precum apele de munte sparg stâncile mari în șapte în nouă în fluxul creativ arzător curg broboane pe frunte sunt doar zvâcnirile minții scăldate în rouă. mă asemăn cu

izvodești credință din cuget idolatru te închini la soare la lumina-i sfântă fiecare rugăciune o despici în patru în psalmi și psaltire literele cântă. speranța izvorăște din inima rănită se

au răsărit pe arbori muguri de zăpadă flori argintii se leagănă pe ramuri ninsori de poveste lumea vrea să vadă casele-s gătite cu lumini la geamuri. se-apropie Crăciunul cu pași de

dansez cu fluturii la firul ierbii și peste tot miroase-a primăvară în poienița verde zburdă cerbii și garofițele au înflorit iară. vântul se îmbată în parfum de liliac izvoarele susură prin

două rândunele se iubesc pe un ram ciripitul lor mă cheamă la geam sunt nedespărțite sunt suflete pereche fericirea lor este o tradiție veche. două gingășii îmbrăcate în frac își cântă iubirea

sărutul reaprinde flacăra pasiunii mâinile desenează spirale pe sâni extind plăcerea pe razele lunii suntem pe iubirea magică stăpâni. ești Erosul meu iubite și te ador compun o serenadă

lângă inima ta iubite mă simt Acasă ești cerul meu senin de primăvară și când îmi spui că sunt frumoasă parcă ascult concertul de vioară. în brațele tandre găsesc mirajul unei iubiri cum nu a

versuri de iubire pe raze imprim un fel de-a mă îndrăgosti de soare romantismul în lumini îl exprim și-l răspândesc în lumea asta mare. când soarele răsare în zori de zi îi culeg zâmbetele în

în conștiința mea știu cine sunt ating culmi cu viziunile mele calc pe vârfuri și pășesc mărunt să nu spulber și praful de stele. trăiesc în răspândirea totală mă împart lumii în mai multe

ecoul credinței se extinde pe culmi îmi croiește un drum fără blocaje sufletul se plimbă printre ulmi căutând răcoarea fără de trucaje. dragostea de viață o transpun în slove iubesc și am

speranța este dalbă, nu e o bagatelă îmi îmbracă sufletul ca o dantelă ca flacăra-i născută din tăciune îmi îndeamnă inima la rugăciune. credință curată scoate la suprafață în chip de lumină îmi

vântul bate arborii până trosnesc tristețea lor s-a transferat în mine și eu ca ei de frenezie mă dezgolesc melancolia toamnei circulă prin vine. cerul fulgeră cu foc într-una tună vrăbii fără