FLOARE PETROV

singură mă simt în bizara mulțime o mască râde când altă mască plânge dezamăgirea crește mult în lățime căci timpul e haotic pătat cu sânge. acum nu am ce să fac decât să mă rog să răspândesc

pe partitura vremii colindele răsar daruri sufletești pentru magica iarnă fluturi de emoții mă fac să tresar cerul generos bucurii vreau să cearnă. iluzia îmi pare dansatoare din

trezesc pasiunea din minunată vrajă tainice mărturisiri să le așez pe file îmbrățișez luminile ce stau de strajă cu soarele pe boltă ce modelează zile. alung somnolența cu o cafea cu

ziua este sfântă, noaptea e divină sunt două jumătăți ale unui întreg ziua e nestemata timpului diamantină pentru șiragul vieții veselă o culeg. viața este o minune de la Dumnezeu o cinstesc

de-aș avea printr-o minune anii tinereții dar totuși cu mintea ce o am acum aș cunoaște mai bine rosturile vieții nu aș lăsa secundele să se facă scrum. îmi este tot mai dor de tinerețea

am visat că mă plimbam cu sania cu reni fulgi mari de bucurie se topeau în palme colindători cântau la case de mireni din cer cădeau ninsorile calme. vântul se strecura în sacul cu

trec umbrele iernii cu riduri adânci, orașe s-au umplut cu tristețea regală clopote s-au mutat pe internet câte cinci, aporii, verbe de fier pe-o rană virtuală. "ai carte ai parte" au spus

ce bine că plouă, dansez sub umbrelă ploaia mă hrănește pînă la rădăcini pictează curcubeie în acuarelă mă spală de tristețe și de vini. în cântecul ploii se leagănă codri se împrospătează

cuvintele îmi dau întotdeauna forță înțelepciunea curge cu vorbe de duh îmi luminează noaptea ca o torță pe aripi de vis plutesc în văzduh. adesea cuvântul e un fel de toiag mă sprijină să nu

e primăvară blândă și placidă parcă și iubirea e înfloritoare îți fac un jurământ sub semiramidă să îți fiu veșnic fidelă iubitoare. ești prețios iubite ca un diamant șlefuit strălucitor cu

aspirații se dilată pe sfera albastră gânduri cristalizate le transpun poeme zori prietenoși pătrund pe fereastră la radio se-anunță minunată vreme. mi-am ațintit privirea spre zbor corpul

viața printre îngeri e-o sursă de extaze sunt creați să mângâie, să fie alinare pe capete au nimburi în suflete au raze cu magice lumini pun lumea în mișcare. ei răspândesc în zare liniște și

mă rostogolesc prin câmpul de lavandă hainele se îmbibă cu parfumul suav n-am mai trăit frumoasă sarabandă timpul este receptiv, cucernic, brav. soarele e blând și orele au gust sorb elixirul