FLOARE PETROV

dragostea oferă o viață preacurată lanul speranțelor e strâns într-o recoltă se-mprospătează timpul în iarba rourată Mama Natura splendori fericite dezvoltă. soarele-i la datorie lumina-i

nu am la nimeni nici o datorie dar totuși împart sufletul cu lumea stelele m-au umplut cu armonie și în iubire am atins culmea. împart cu păsările zborurile mele împart cu paradisul emoții

noapte albă cu cercei de stele dă-mi un semn că totul va fi bine ia în palma ta grijile mele pacea și armonia să nu se dezbine. pentru fericire fac și sacrificii mă rog îngenunchiată pe

monumentul iubirii îl sculptez în stâncă ploaia îl scaldă să îi dea strălucire inima tresaltă cu simțirea adâncă plutesc ca un fluture pe nori de fericire. smulg din rădăcină buruiana

noaptea mă învăluie mohorâtă rece nu mai ești iubite să mă încălzești sufletul meu este destrămat în zece dar știu că din ceruri tu mă păzești. dorul de tine mă arde ca focul durerea-i imensă

am să smulg iubite din ghearele fricii știind că ai să mă veghezi o veșnicie doruri s-au aprins în mine ca licuricii iubirea mă încarcă mereu cu dărnicie. mi-ai oferit inima dar sublim

eu nu pot accepta sacrificiul mieilor nici curgerea de sânge nevinovat sunt dincoace de vrajba zeilor care se luptă-ntr-un război nemotivat. sufletul meu vrea pace liniște și iubire pentru

tu te-ai născut iubite să fii lider să faci fapte mărețe pentru sărmani cu răi stăpâni te-ai luptat ani după ani m-ai ocrotit cu dragostea de înger. îți scriu acum de dor un cald

zăpada pură proaspătă îngheață păcate învelește goliciuni zălude adânci a sosit alaiul sărbătorilor luminate colinde noi învață frumoșii prunci. e vremea darurilor iubirea plutește în

la școala vieții sunt în deplin studiu conștiința se extinde către univers la simfonia lumiii am compus un preludiu să se sensibilizeze și îngerul pervers. trăiesc expansiunea la albastre

poezia mă transpune într-o stare sublimă curge prin sânge iute ca râul de munte dezvoltă sentimente în suflet și-n inimă și peste volburi mari crează o punte. poezia, muzica sunt ca două

eroii Timișoarei au ars la crematoriu au ajuns cenușă spulberată-n vânt în conștiința noastră au un loc meritoriu pentru sacrificiul și eroismul sfânt. sângeroasa Revoluție a început pe

fericirea mea vine de la stele când pogoare lumina în ochii tăi voi împărți cu tine visele mele în care nu pătrund timpii cei răi. împarte cu mine bucuriile verzi vreau să șții că te am doar

sunt poet cuvintele-mi sunt arme să alung moartea din lumea chinuită să nu o mai las speranțe să sfarme dorința mea pură-i forță nebănuită. lumea mea răscolită de viruși mortali îmi provoacă