FLOARE PETROV

mai dau o raită și încă o tură prin târgul cu delicii de sezon o lumina lină fină ca țesătură îmi îmbracă sufletul ca un palton. degetele dansează pe tastatură îi scriu iubirii un cântec de

reverberează-n mine chemările din codru rapsodia ciocârliilor sufletul îmi inundă sunt la festivalul primăverii modru voia bună veselia în lume abundă. de-ai fi iubite lângă mine ți-aș

în fiecare lucru e și puțină poezie viața mi-ar părea săracă fără ea dansul literelor e plin de frenezie și slovele curg ca apa din cișmea. primul poet a fost Dumnezeu a creat cuvinte în

mă aflu iar la răscruce de drumuri cu ispite dulci ce nu le-am respins cu timpul care îmi impune ritmuri să fiu echilibrată și de neînvins. cu sufletul de beduini închiriat străbat deșertul să

ce frumoasă este noaptea înstelată cu luceferi care cern vise mărețe cu luna strălucindă și imaculată mă umple cu senin cu multă tandrețe. trăiesc beatitudine în violet trec pe file albe stări

muzica firii este puntea ce leagă sufletul iubitor de viața sublimă trecem pe ea spre lumea întreagă indiferent de stare de vreme și climă. muzica separă melancolia verde de tristețea neagră

frumusețea vieții constă în poezie în cântec în dans în extaz suprem atunci când trec momentele prin fantezie capătă savoare romantismul extrem. gândesc că și tristețea poate avea umor mă

trăiesc romantismul în mod absolut extazul poetic își spune cuvântul mărturisesc în lume câte am făcut să mă-nfrățesc cu cerul cu pământul. suflarea mea să ajungă la soare cu gânduri curate

curg lacrimi reci din ochii toamnei cuvinte ca frunze se-mbracă-n arămiu crizanteme suspină la marginea tainei se apropie frigul dar nu vreau să știu îmi acopăr inima cu lumina solară cu

suspină chitare în furtună rece zeul frigului cu votcă petrece grindina lovește arborii golași se accentuează tremurul din pași. arborii trăzniți cad ca niște spice timpul n-are forță ca să îi

nu am vanități îmi cinstesc pământul cântece răsună de la Prut la Bega din lumina sfântă mi-a creat veșmântul sub zările albastre cresc energii omega. veniți români acasă vă strigă

serile cu tine desprinse-s din povești cu vorbe dulci pecetluiești iubirea nu vreau iubite decât să mă iubești o veșnicie voi cânta mulțumirea. pentru noi au înflorit salcâmii pentru noi

îndepărtez păienjenișul gândurilor perimate împart cu voi emoția ca roua de curată inima mea cântă cu iubiri înconjurată cu colecția compusă din momente sublimate. mă însoțește toamna cu

scrie în stele să ne iubim mereu dragostea noastră e rară nestemată o singură inimă la bine și la greu în fericiri supreme să cânte să bată. vara de vis ne-a cuprins pe-amândoi florile în

iarna se grăbește ninsoarea stă să cadă focul desenează umbrele pe pereți eu scriu povestea de șheherezadă să domolesc chiar frigul acestei dimineți. visez primăvara magnolii înflorite veseli

chem nerăbdătoare vântul să destrame norii să trăiesc în armonie cu stelele dragi să văd și noaptea cum strălucesc sorii cum luna descrie povești despre magi. ziua fluieră pe frunze doine

prin pădurea de vise sunt aventurieră mi-am unit destinul cu un curcubeu din romantism poetic am făcut carieră culori și lumină am purtat pe drumul meu. nu las chinul zilnic să-mi brăzdeze

toți avem un înger care ne veghează însă doar iubirea ne leagă de el și credința împletită cu o sacră rază care arde-n taină gândul cel rebel. pe aripi de înger cerul îl străbat pacea și

- în grădina minunilor hiperboree- dedicație lui Ciprian Porumbescu și românilor de pretutindeni pentru Renaștere adevărată iată-mă Doamne, am ajuns te slăvesc, în grădina minunilor tale

plantez emoții dese ca o pădure să dăinuie pentru aducere aminte respir în voie aerul cu arome de mure romantismul verde îmi freamătă în minte. degete de ceață lasă semne pe geam iarna