FLOARE PETROV

lăsați-mi poezia ruptă din iubire să șoptească la izvoarele speranței flăcări de emoții și de fericire doruri argintate din oglindă creanței. nu cer nimănui poeziei trofee lăsați-mi versul să

departe de călătoriile prin lumi de basm, prea departe și de drumul drept ca și când ghizii grobieni m-au purtat experimentând (printre sinucideri, jafuri crime marasm) verosimilă puterea

armoniile vieții sunt săruturi de sfinți înălțări mărețe pe mândre curcubeie fericiri albastre adăpostite-n minți valuri de cerneală traversând condeie. înălțări multiple pe extaz

când nopțile nu au culori am coșmare și-aș vrea să le atârn într-un cârlig nu dorm și mă gândesc la lumea mare din care vreau doar splendori să câștig. regret c-am semănat în lume suspine și

prin păduri de doruri umblu cam năucă temerile mele unde-or să mă ducă ? tremurândă și cu grijile în spate gândesc la suferința din principate. mă ghidez în viață după soare și stele căutând

iubirea mă face să cânt și să dansez ritmuri muzicale prin artă mă poartă game de fericire am strâns mereu în crez revelații pure mi-au creat dulce soartă. un cânt un dans muguri de

am sufletul romantic și candriu jonglează cu emoțiile din iubire eu am câștigat cu viața un pariu că voi găși o cale către nemurire. chiar dacă timpul îmi dă bobârnace și pătimesc totuși în

iubirea pentru Dumnezeu vastă ca oceanul face din mine un om milostiv evlavios fiecare sentiment energic ca mărgeanul urmează o virtute în spirit cuvios. cu fruntea miruită ating cerul ploaia

timpul din urmă este istovitor cu stres cu temeri cu speranța precară dar au am ales un drum izbăvitor ocolind cu grijă pericolele de ocară. iau pulsul orașului teamă e prezentă războiul e

vântul mă seduce maiestuos cobzar îmi cântă la ureche o romanță lumea îmi pare nesfârșit bazar cu arabescuri de tristă nuanță. iluzii artificii și multă minciună expune timpul pe tarabă-n

sufletul ar vrea să plece în vacanță să-și întâlnească perechea pe Marte dorurile și iubirea sunt în balanță prin extazuri aș vrea să mă poarte. dar cum să trec din agonie în extaz? când

în visurile mele vii și pleci mă lași cu doruri înflorite ca macii mă lași cu nopți austere și reci sufletul duce lupte cu vârcolacii. îmi energizez inima cu vitamine iubirea pentru tine să o

mereu mă critic pentru greșeli mărunte știind că-l întristez pe Dumnezeu port cu mândrie lumina pe frunte lupt cu bezne și când mi-este greu. absorb învățături care mă modelează sfinții sunt

rapsodii se adâncesc în sufletul meu subtilizează întreaga conștiință între valuri vitale zâmbește Dumnezeu lumea imperioasă se naște în ființă. extazul lăuntric este dans de cord fascinanta

Calea spirituală duce omul la un nivel superior de evoluție, duce la întâlnirea cu divinitatea. Calea spirituală nu se află în exterior ci adânc în interiorul ființei, calea spirituală începe din

Luna se mândrește cu trena de stele mereu îndrăgostită se-nvârte după soare sub influența magică dansează iele în mijlocul pădurii, clipe de încântare. sub clarul de lună mă-ndrăgostesc și

în dezolantul sanctuar \"a fi\" nici sfinți nici imbecili total. alambic de substantive și adverbe. lumea fierbe. Norvegia e-n doliu, Anglia în flăcări candoarea, mila se împuținează un

iartă-mă inimă că lumii te-am dat și te-ai încărcat cu multe doruri ai transformat și cântul în oftat ești răvășită străbătută de nouri. inimă versatilă ai creat o dinastie cu poezia ta