FLOARE PETROV

în focul din sobă dansează tăciunii e cald , e frumos, a venit Crăciunul Iisus se naște în spectrul rugăciunii mântuiește lumea, nu uită pe niciunul. niciodată uitarea de tradiții

știu cine sunt eu cine suntem noi ne luptăm cu viața ca niște eroi trecem cu răbdare prin furtuni și ploi urmând drumul drept nu privim înapoi. luptăm și cu demoni cu paloș de oțel dar cum am

maestrului veseliei, Jean Constantin fraților o să râdem din ce în ce puțin? zâmbetul românesc este iarăși în doliu, maestrul duce veselii cu har ceresc în scrin senin comedianții plâng

virtuală beție nutresc prin poezie un strop de măreție îmi petrec cu slova virtuală beție nutresc o vară veșnică în suflet cu florile iubirii cu armonii în umblet. împrospătez câmpul cu

viața mea printre culori și zâmbete mi-a dat-o Dumnezeu ca dar suprem m-am înconjurat cu tandre suflete de răutatea lumii să nu mă tem. trăiesc o nesfârșită exaltată beție printre splendorile

precum o stâncă sunt tăcută uneori alteori ca răul curg printre cuvinte când lacrimi cad din noapte până-n zori și nu știu care-i drumul ce duce înainte. dar am speranța c-am să ating

magia iubirii vreau să mă îmbete învăluită-n fald de auroră să simt intens minunile lui Dragobete să ascult romanța inimii sonoră. e luna iubirii cu parfum de primăvară cocori și rândunele se

cerul e trist sunt vremuri grele dar eu vreau să privesc înainte în mândre slove pun gândurile mele harul meu poetic nu mă minte. am și o dragoste de viață imensă cred în divinitate cu mare

e echilibru între cât dau și cât primesc Dumnezeu cu mila păcatul mi-l iartă cu romantismul vreau lumea s-o uimesc să transform versul în mare artă. iubiri necondiționate să răspândesc știind

muzica îmi oferă energii și ardoare îmi domină ființa cu mult farmec mă înalță-n ceruri înspre soare către regatul fericirii cosmic. voluptăți sonore mă cuprind am spor la treburile de

sufletele noastre se caută iar aleargă prin stepa tăcută a poeziei pe buze se naște un zâmbet de jar pornim pe rând în vremea freneziei. gândul drag de-a te ști lângă mine mă poartă cumva

toamna se pictează în acuarelă nori gri și reci acaparează cerul plouă, dar noi doi sub aceași umbrelă dezlegăm la limbă taina ca misterul. timpul se dizolvă în oceanul divin convertește la

versul e icoana pe bolta retinei jocul luminii ce răsfață destinul lacrima care spală acreala vinei bucuria zilei spumantă ca vinul. dau totul din iubire pentru vers trecutul plin de freamăt

spectacol de balet cu păsări flamingo în visul care mă poartă prin Deltă norocul încifrat în biletul de Bingo emoția verde sprintenă și zveltă. seara coboară lin în pași de tango stele mă

trăiesc cu iluzii morgane și efemeride dar mai găsesc puterea să iubesc să nu-mi las iubirea vremii sordide încă mai pot fericiri să sporesc. nu vreau bătrânețea să mă asprească în fiecare

iubite câtă lume-i între noi mi-e dor de tine în noapte te strig aștrii suspină din doi în doi dezvelită de iubire îmi e frig. mi-e frică mi-e iubirea în pericol virușii devastează credința

urc Golgota dârz fără funicular în vârf voi întâlni și steaua mea destinul meu este spectacular mă consum intens cu patimă grea. răbufnesc precum o oală sub presiune mi-am pierdut iubitul

iubirea în mine este poartă interstelară deschide noi drumuri spre Univers limpede ca izvorul ca lumina de clară transformă fiece emoție în vers. fără iubire nu aș ști să răzbesc în această

lună plină, lună nouă azi te scalzi prin caldă rouă albă ești ca o mireasă ești a soarelui aleasă. elegantă, grațioasă azi ești nespus de frumoasă tu veghezi lumea întreagă precum mama cea

îți sărut iubite poza de pe cruce mă simt pierdută dragul meu fără tine nu mai pot controla sentimente năuce rătăcesc hai hui pe a vremii patine. dă-mi un semn iubite să știu că ești bine în