FLOARE PETROV

e primăvară natura se pierde în raze gânduri se reazemă pe lumi nesfârșite nimburi aurii se transformă în fraze sfârșesc în creații orele nedormite. trăiesc ca și cum lumea este a mea pe culmi

timpul se sfințește sub soarele divin convertește la iubire naturile toate revelații de credință urcă-n cer senin secvențe de viată au sorți fermecate. armoniile lumii sunt dansuri în

întâlnesc pe stradă chiștoace de viață cerșetori în zdrențe ce raze imploră să străpungă timpul afundat în ceață mila divină să cearnă sublimă auroră. nu striviți vă rog galbene

motiv de bucurie este ziua cu soare fericirea se adună din fiecare gând când vântul speranței trece ca o boare prin sufletul care se trezește cântând. când freamătul inimii este extaz

leru-i Doamne leru-i ler sărbători lumești oculte vine Moș Crăciun prin ger să aducă daruri multe. steaua magilor răsare să-l vestească pe Mesia vine-n zi de sărbătoare născut de sfânta

cu voință de putere scriu cărțile vieții nu vreau să pierd nimic din tot ce simt accesul la cuvânt mi l-au dat poeții pășesc înainte chiar de-i drumul strâmt. versul mă trezește din somnul

freamătul stelelor îl regăsesc și eu lumina cuvântului o răspândesc în lume alături de îngeri de bunul Dumnezeu lucrărilor mele le-am găsit nume. mă rotesc că planeta ajutată de magmă după

minuni cu aură de taină și mister au clonat în rai iubirea cosmică plutește pe valuri precum în eter învăluie inimi cu pacea tonică. pe prispa gândului privesc spre cer și mă imaginez în

în zbor de pasăre măiastră mă înnod doar ea mă poate purta printre stele în oceanul luminii să arunc un năvod să capturez liniști pentru zile rele. drumul comorilor presărat cu capcane e

în inimă vibrează o veche romanță romantismul meu jubilează pe creste ce crede lumea nu are importanță din orice întâmplare fac o poveste. mi-e drag universul cu minunile lui și îl cinstesc

suntem niște fluturi atrași de felinare din iubiri și lumină facem risipă așteptăm blândețe măreață și alinare nutrim mângâiere în fiecare clipă. zburdăm printre cireșii înfloriți cu vesele

cerul meu este uriaș candelabru lumini euforice se aprind pe rând topesc în raze coșmarul macabru stele-mi purifică și ultimul gând. sunt în aula nopții lumina mă domină învăț cu ardoare ce e

rugăciunea e un scut de apărare în față stihiilor ce duc la rătăcire estompează zilnic orice supărare deschide nouă cale către fericire. înalț rugăciuni din turnul de veghe către mântuitorul

sunt îndragostită de pian ascult rapsodii în albastru mă delectez cu Richard Clayderman în inima lui cântă astru măiastru. în sufletul meu sunt reflexii de cânt visez o lume în formă

iubirea mi-a umplut rezervorul cu emoții n-am să las hoții să mi le jefuiască urmez sfaturi ce mi le-au dat sacerdoții și mă împărtășesc cu pronia cerească. îmi odihnesc speranța pe-al nopții

risipesc viața în pasteluri și sonete timpul se prelinge prin sclipiri de topaz în bogăția lui de parfumuri discrete sunt împăcată și fac mare haz de necaz. am găsit echilibrul axelor

sufletul trezește amintiri din trecut vreau să renască visul din tinerețe vreau să împlinesc tot ce nu am făcut să scriu romanul vieții cu acuratețe. vreau o primăvară eternă, sublimă liliacul