FLOARE PETROV

trăiesc zbuciumul substanțial al firii sunt dependentă de erosul primordial se-adâncesc revelații în tremurul iubirii spiritul vizează amplu univers cordial. conștiința este un ocean de

iubirea mă învață că viața e frumoasă un cântec de speranță cu textul sublim lumina îmi vorbește într-o limbă duioasă e ninsoare de stele în forul intim. învăț de la păsări să zbor către

soarele proiectează razele în spațiu descrie profiluri sublime în natură nectarul zilei îl sorb cu nesațiu iluzionistul mă vrăjește, mă fură. în livada cu meri râd magice lumini apleacă

plouă cu mirări și e potop de lacrimi scoate la suprafață doruri patogene Golgota din gânduri e munte de patimi au amorțit în trup puncte eterogene. pictez fericirea cu zâmbet de flori cu

pun trăirile mele pe primul plan îmi văd de treabă cu bune cu rele zburd printre cuvinte cu mult elan așteptând noaptea să-mi zâmbească stele. drumul pe Golgota e și greu și ușor prăpăstii în

îmi este plină viața cu amintiri de smarald cu nopți sub clar de lună grijulie duioasă mi-a îmbrăcat suflet cu al luminii fald și m-a învățat cum să fiu radioasă. și inima cântă făptura ei

pătrund în noapte luceafărul mă cheamă să-mi port poezia departe de teamă să-mi descriu iubirea între muze stele să destram în nouă gândurile rele. colorez emoții în ample curcubeie am zeci de

zilele trec prin mine curat și lin știu iubite că din cer mă veghezi parcă îți aud glasul cristalin străbătând emisfere cu dalbe zăpezi. vreau să te știu iubite fericit în lumea cu îngeri și

să îmi atingă spiritul supremația vieții îmi dezvolt credința în Sfânta Treime sunt fericită zilnic când zorii dimineții îmi trezesc zâmbete speranțe o mulțime. visul de împlinire a căpătat

soarele-mi arată zâmbetul seducător știu că ziua mea va fi frumoasă să-mi pot continua visul fermecător într-o lume a iubirii radioasă. nu vreau să știu de multele probleme pe care bătrânețea

dorul ca flacăra iar mă cuprinde înflorește rugul în rugăciunea mea îmi lipsește dragostea care mă adormea neliniștea nopții la cer se extinde. suferința neagră treptat mă devoră îmi tulbură

privesc luceafărul lumina lui blândă mă inspiră să scriu sonetul nocturn ating extazul cu ardoare crescândă sunt spirit romantic nicicum taciturn. sufletul se-nvăluie cu lumini fericite se

în parc este spectacol de culori au înflorit salcâmii și miresme se răspândesc în zare albi fiori pătrund în suflet în catapetesme. bujori au înflorit de bună seamă e luna Mai cu festival de

sunt rob ceresc în trup sunt prizonieră dar spiritul deține multe chei de viață chiar dacă trudește la grea carieră la Cina de Taină cu Cristos se răsfață. iubesc destinul cu închisoarea

stau plină de vrajă la marginea splendorii munții se oglindesc în lacul de smarald împodobiți cu brazi sunt frați cu condorii care zboară liberi cu povești de herald. în poiana verderazele