FLOARE PETROV

fără iubire nu aș fi fost om în brațele ei am dobândit putere înmugurită înflorită ca un pom am captat lumină din mistere. muguri de gânduri răsar în mine rog vântul să nu îi doboare ce

s-a petrecut azi noapte un miracol a înviat Hristos slava lui Dumnezeu s-a întâmplat ce e scris în oracol a înviat Hristos și în sufletul meu. a înviat Hristos călcând pe moarte să ofere lumii

Doamne îți amintesc dorul meu sublim de a-mi vedea părinții fericiți în vis să-i știu vegheați de blând heruvim într-o casă cu verandă și livadă de cais. mi-e dor de ei de dragostea lor de

mi-e dor de-mbrățișările de la prieteni de vorbele cu tâlc la un pahar de vin acoperiți de faldurile flucșilor lumeni să ardem în raze pandemie și chin. mi-e dor de-o serenadă cu chitare de un

efluvii de emoții puternice mă-ncearcă dar dorul de bărbatul meu este devastator rugile mele pe Hristos îl încarcă să se-ndure de el mântuitorul iubitor. ziua întreagă cu rugăciuni de buze aș

mi-e dor iubite de un dans cu tine un tango tandru cu parfum de iubire de ochii tăi mi-e dor cu lumini line emoții calde cu sclipiri de safire. mi-e dor iubite să mă ții la piept în gândurile

am cumulat iubire cu miresme de crini și am ridicat-o pe un piedestal soarele să o îmbrace cu lumini să-mi fie în viață valoros capital. curcubeie vesele să-i de-a culoare iubirii mele minune

zilnic iubite de tine mi-e dor lacrimi amare-n bărbie se adună ce mult îmi lipsește al nostru amor sub surâs de stele sub clar de lună. zilele mele și-au pierdut culoarea în zbor de pasăre aș

tristețea s-a topit ca un om de zăpadă soarele mi-a adus anotimpul iubirii sub povara grijilor sufletul să nu cadă zâmbetele înfloresc ca trandafirii. mâini de lumină îmi bat la

marea vorbește sub zbor de pescăruși corăbieri se-avântă pe întinderi albastre de lumini stelare ochii sunt pătrunși ne cheamă universul cu avânturi măiastre. hai cu mine amice să visam

în brațele toamnei moarte, lasă-mi condeiul să cânte pe coală! m-am lipit de vers ca timbrul de scrisoare învăț din poeme din agonii mă scoală abecedarul vieții m-apropie de Soare. mai

ilustrații de iarnă iarna tronează pe un jilț de gheață plapuma de zăpadă ocrotește grâul e ger dar timpul asta mă învață cum se transformă în patinoar râul. vreau să mă bucur ca un copil de

iubirile mele comori de diamant mă fac fiecare fericită bogată fiecare este triumf peste neant euforie pură de raze legată. iubirilor mele le-am inventat nume ca florile sădite într-un

deschide-mi Doamne ochii să înțeleg de ce l-ai luat pe bărbatul meu misterele tale vreau să le dezleg timpul ce mi-a rămas să nu-mi pară greu. iubitul meu îmi lipseșți și mă doare tristețea mă

au trecut trei luni e zi de parastas te pomenesc iubite cu sufletul îndurerat până și cuvântul îmi tremură în glas dar îți păstrez iubirea așa cum ai sperat. îți împart bucate sfințite la

la Binele lumii particip cu versul trezește în suflete emoții ascunse intens multiform descriu universul cuvinte cu mirul luminilor unse. la Pacea lumii cu rugi îmi dau aportul purifică inimi

cuprind cu optimismul mirajele lumești latura vieții sublimă o caut mereu întâmplări diurne au devenit povești vreau să afle lumea cine sunt eu. sunt freamăt liric freamăt complex învăț de la

stăpână sunt pe un destin complex când bune când rele au fost zilele mele gânduri romantice cu violet reflex aleargă grăbite spre mirabile stele. hoinăresc zi de zi pe instagram să-mi caut

iarna mă transfigurează cu delicatețe mă poartă către vise fermecătoare cerne povești sublime cu acuratețe cu elan dansant cerne o ninsoare. voluptatea iernii este excelentă pare filozofie în

cred în cuvintele surse de lumină spre eternitate multe doruri parcurg de Sfânta Treime nu mă simt străină absorb învățături ca izvorul mă scurg. în suprema detașare las regretul în