FLOARE PETROV

vântul aleargă prin văi și prin lunci mângâie alene arbori, florile mirene se joacă frenetic cu plete de prunci dansează lambada cu Sânziene. povestea vântului o scriu visătorii o colorează

dimineți de Mai în rochii florale campestre seri în pantaloni cu bretele cu inimi de gardă, sub lumini apărate aripi din coconi spre ferestre secunde brodează angelice liniști să nu se mai

superbă mama Terra se învârte pentru noi când aduce soarele când aduce luna gândurile negre le spală în ploi mă crește la piept nu îmi este totuna. planeta aceasta -mama primordială ne ține în

nu renunț la dragostea știută, chiar de ar fi să innot în aval, ca un somn dintro mare bătută, de furtuni, ca de tropot de cal. eu nu cred în apus sentimental, iubirile-s nemuritoarele

am despre lume o viziune clară și binele și răul trăiesc împreună Dumnezeu e viață în structura celulară moartea-i o vacanță mirabilă pe lună. învăț să fiu mai bună precum sfinții să fac din

cerul revarsă miloasele ploi din Bărăgan să facă vestit Paradis este locul care împlinește nevoi și lanul promite recolta de vis. harnicele ploi hrănesc toți pomii bătrânii tei să zâmbească

știu, oamenii sunt diamante defecte se șlefuiesc până în ultima clipă caută în viață iubirile selecte din bucurii și tristeți fac risipă. pătrund în lumea viselor plină de taine în visul meu

din necuprins a revenit distinsa toamnă cântând romanța crizantemelor de aur în stil de mare clasă ca o doamnă împletește gânduri în cununi de laur. ploile albastre cad peste destine eu vreau

îmi bate în fereastră ploaia albastră pe firul ploii iubite îți trimit un semn că veghez cu îngerii la iubirea noastră să nu îți pierzi speranța te îndemn. o să te vindeci repede iubite să vii

tristețea mocnește ca un tăciune sufletul mi-e plin de amărăciune și dorul răsună ca o baladă pe internet pe-a nopții esplanadă. Iisus te înalță în lumea celor drepți voi veni și eu cândva să

cartea mea de vizită e poezia am sufletul deschis să ospețesc chiar dacă am uitat ce-i frenezia sentimente de iubire înmulțesc. eu m-am îmbogățit cu o iubire pură nu voi lăsa moartea să o

meșteresc cuvinte cu certă vocație în ele găsesc răspunsuri la întrebări slove ofer lumii cu dedicație vremea mă supune la schimbări. sarabanda ideilor pusă pe hârtie revigorează sufletul când

invoc lumina ta Iisus Hristos lumina ta e sfântă leac și balsam invoc spiritul tău iubitor și sfătos crezului meu să-i izvodești un hram. așează-mi sufletul la Izvorul Tămăduirii să se vindece

mă închipui cu iubitul meu la Sant Tropez acolo unde noaptea distracția e-n toi fantezia-mi face acrobații la trapez visuri sentimente îmbracă haine noi. e noapte ascult rapsodia lui Frank

melancolia albă printre zăpezi de-argint iubire înrădăcinată în instinct epopeic prilejuri de încântare și de alint salturi peste agonie cu avânt frenetic. e forfotă-n atelierul de

vertiginos înaripat îmi este avântul umple golurile din destinul meu în vârtej tumultuos dezvolt cuvântul drumul spre extaz îl caut mereu. doruri câteodată sunt simple rătăciri pasiuni pornite

trec peste mine anii plini de vrajă destrămând în suflet dureri patogene aproape de arhanghelii care stau de strajă minuni universale îmi intră pe sub gene. geometria surâsului se învață de