FLOARE PETROV

revărs sensibilități din univers lăuntric despic obscuritățile cu trăsnet divin iluminez sufletul meu cu focul tantric viziuni strălucesc stări sublime devin. meditez la principii de

știu că viața mea e dar primordial triumful iubirii este expresie supremă știu că port în suflet freamăt cordial și-n inimă pulsează fericirea extremă. visez viitorul în forma

mă învelesc în noapte lumini de catifea mai propulsez un vis spre univers la masa de scris sub aburi de cafea înșir pe clorofilă vers după vers. pulsațiile nopții îmi dau avânt poetic vreau să

gândurile mele înverzesc în cer îmi pregătesc viața pentru dincolo în raiul fericirii de apoi, prosper voi zâmbii lumii, zeului Appolo. visele mele sunt atinse de patimi cu freamăt puternic cu

în case de carton trăiesc oamenii străzii făpturi ce se târăsc pe coate și pe brânci în codri urlă lupii în căutarea prăzii foametea din lume lasă urme adânci. sărăcia mizeră înconjoară

abisul mă pândește trecând prin întuneric dar vrei să fii tu călăuza mea ? te rog simt în picioare vârtejul cosmic mă bântuie trecutul ca un inorog. vreau să atrag norocul de

m-am născut în lumea plină de talente opere de artă dezgheață tentații muzica și versul sunt iubiri latente afinități mirabile asediază spații. întâlnirea mea cu fericirea e poem adâncimea

e-o moară în mine ce nu se mai oprește grâul din gânduri îl macină fin o pâine de lumină în minte sporește în Sâmbăta morților o-mpart la festin. e-o peșteră în mine ca o mină de aur chiar și

spune-mi la ureche cuvinte ticluite te aștept să vii ca o lumina pură eu îți voi da comori nebănuite din inima mea neatinsă de ură. am să mă furișez în inima nopții unde luceferii sculptează

îmi colorez în verde dimineața să cred că este iarăși primăvară că roua caldă îmi mângâie fața că grija îmi pare ușoară povară. beau ceaiul îndulcit cu miere trezită în zori de voioasele

timpul e nestatornic și deseori frivol dar visele mă poartă printre astre plătesc și zeilor pentru viață obol cu inima plătesc pentru dezastre. mă sprijin de vers ca de un toiag și îmi clătesc

când versul plutește pe sunet muzical și soarele dansează cu îndrăgostiții agil se impune în trend epocal străbate anotimpuri și solstiții. cămașă de lumina îmbracă în gale versul romantic și

s-au scurs din clepsidră fericirile mele și îmi este teamă de ce va fi să fie viața s-a scumpit vremurile sunt grele suspin și lăcrimez pe o fotografie. doar amintiri cu noi mă mai alină a

îngeri de lumină pictați pe a verii eșarfă îmi dau sentimentul că sunt în siguranță vântul îmi transferă-n suflet acorduri de arfă inima se relaxează într-o dulce vacanță. parfumul crinilor

viața este plină de sacre semantici sunt în laboratorul de îndumnezeire mă conectez la luceferi simpatici să trec de întuneric frumoasa iubire. vreau să descopar magice lumini trec și pe la

din umbră am încurajat aripi să zboare, dobândind credit cresc- lumina libertății, am plătit culori de flăcări si consoane salvatoare din poemele rănite sub ruinele dreptății. Stăpânul cosmic

nu mai separ muzica de melancolie crează împreună un univers sublim viața primește nuanță rozalie cu exuberanțe în forul intim. cuvântul meu atinge omenirea în melodii suave se

trăiesc vârtejuri între flăcări vitale ardori pasionale sunt ca lava fierbinte țâșnesc în înălțimi albastre astrale cu toate gândurile pășesc tot înainte. mă străduiesc să fiu mereu