FLOARE PETROV

închid pleoapele văd lumina din ochiul frunții ascult cum îmi vorbesc marea și munții pădurile foșnesc de doruri ca și mine valuri de emoții nu vreau să se termine. cu al treilea ochi văd

acum cred că vântul este sufletul lui Dumnezeu se simte doar dar este mereu invizibil așa este și gândul deseori intangibil și care se transpune chiar și în expozeu. așa este și spiritul când

drumuri sinuoase cu treceri prin tunele am străbătut în viața mea mereu călăuze mi-au fost luceferi și stele și l-am simțit aproape pe Dumnezeu. drumuri avangardiste între patru poli mai am de

Lumină binecuvântată Lumină lină inima și sufletul cu tine se alină ești conștiința albă a sfântului duh te scobori și noaptea din sacru văzduh. Lumină iertătoare cu hramul divin te sorb cu

Maestre, am auzit și eu că ne-ai iubit, ca pe-n popor uitat întrun sertar de parlament, alăturea de tine noi toți am suferit, totuși visând că vom schimba acest prezent. Aș putea striga,

dorul de tine iubite este magnific mă poartă printre amintiri și sentimente dar tu te-ai înălțat în univers mirific pe o stea să locuiești eminamente. ai luat cu tine o parte din mine nu îmi

am dansat cu ielele în codru să nu fiu singură sub clar de lună dansul lor era vigorant și modru îmi închipuiam că suntem împreună. mă ascundeam de coșmarul nopții după trunchiul unui brad

ascult muzică deliciu temporal pentru sufletul meu melancolic am o foame încordată de astral cu viziuni din spațiul bucolic. planuri spirituale ating voluptăți ideile curg în plenitudine

armoniile vieții sunt dans de lumină muzica îngerilor răsună pur și grațios tentații astrale ating forma divină în voluptăți sonore timpul e prețios. senzații de ascensiune mă cuprind să mă

ziua mea începe cu zâmbet de lumină cu un sarut pe frunte pe setoasa gură fenomene absolute de esență divină bucurie voluptoasă din a cerului măsură. ziua se concentrează în cântec de

particip vital la viața extraordinară cu perseverență strâng superbii din lume sunt cu preponderență boemă, temerară las în urma mea confesiuni antume. trăiesc cu sensibilitate vastă

culeg gânduri din lumea virtuală vesele sau triste, cum le scriu poeții simt multă desfătare pe rețea socială sensibilă și tandră ca zorii dimineții. cuvinte alese sunt rare

am strâns multe impresii în satul cu troițe oameni prietenoși întâlniți la tot pasul cu zâmbet pe față în obraji cu gropițe m-au făcut fericită mi-au îndulcit popasul. în satul liniștit doar

vântul bare năprasnic se cutremură plopii eu stau ascunsă-n casă muzică ascult pe internetul magic de artiști mă apropii visez cu ochi deschiși la superbii, exult. lapovița se așterne pe

îmi ascult mereu vocea interioară mi-e sete de Lumină ca de Izvor sacru în suflet am iubire cea mai sfântă comoară eu n-am creat în lume nici un simulacru. mă trezește în zori cântec sublim de

cerul deschide fereastra precum o pleoapă stoluri de amintiri zboară prin Paradis oamenii de zăpadă se întorc în apă ai revenit din stele Primăvară de vis! fluturi de dorințe țâșnesc din

au învins speranțele cumplitul virus căci Dumnezeu a fost mereu cu noi suave curcubeie s-au născut din ploi și am extras învățăminte din papirus. am avut cu mine credință mereu și am dovedit

pe scara poeziei urc mereu trec de nori în emisfera boreală stele se preocupă de progresul meu și raze mă acoperă ca o beteală. și iubirea curge finisând solfegii din veghea lunii blândețe

păstrez în suflet iubirea de Hristos acolo unde am înfiripat credința mă ajută să trec prin timp tumultuos cu brațele deschise să cuprind biruința. misterul poetic care zace în mine s-a trezit

nu schimb culoarea iubirii ca un semafor și nu las timpul să treacă în zadar am strâns satisfacții în intimul for socotind că viața este supremul dar. am făcut din emoții bijuterii stelare dar

resimt fiori de dragoste năucă plutind ușor pe strună de vioară prin zări optimiste vreau să mă ducă dorurile care mă înconjoară. cântă-mi vioara mea o rapsodie să o unesc cu versul