FLOARE PETROV

s-a așternut ploaia peste priveliște, arborii au dobândit podoabă de aramă, miriștea câmpiei lăsată-i de izbeliște, cheful și voia bună s-au mutat în cramă. mese îmbelșugate cu must și

am evadat din realitatea sumbră, respir cu mare sete aerul libertății, parcă s-a înveselit și a mea umbră, este prietenoasă atmosfera cetății. în leagănul timpului mă dau acum, fluturi de

rezolv necazuri cu răbdare de jder, cred că și cerul e milostiv cu mine, extrag zilnic energia de la frigider, asimilez mereu învățături creștine. povestea vântului o trăiesc și eu, mut norii

zilnic se petrec în lume grozăvii, nu pot să fac nimic să le opresc, condoleanțe celor plecați dintre vii, liniște să găsească în regatul ceresc. dar mereu după furtună soarele răsare, se

duioasa Lună a stelelor guvernantă, le susține să le crească strălucirea, pe mine mă inspiră cu lumina-i radiantă, să îmi pot găsi și noaptea fericirea. îmi căptușesc sufletul cu poezia

curg doinele izvoarelor în munți, să acopere a pietrelor suspine, simțind durerea codrilor cărunți, eu mă încred în binele de mâine. Luceafărul a răsărit impetuos, deasupra munților de gânduri

Iluminismul este cea mai înaltă formă de cunoaștere, în artă și cultură, care deschide drumuri luminoase spre Absolutismul Divin , este o mișcare ideologică, filozofică. Iluminismul mai este numit

rafinamentul artelor contemporane, m-a transformat într-o discipolă, poezia cu umor picant, fantezie a gustului, tentație distractivă în marea metropolă. cântecele libertății în concertul de

soarele este acoperit de cețuri viscolite, s-a făcut iar frig în speranța scundă, pe ramuri golașe vrăbii zgribulite, visează o căsuță în care să se-ascundă. focul în teracote spune povestea

ALUNECARE PRIN RISCURILE DULCI Un rest de vulpi polare amușină monden Tentații dulci- bărfele cu glazură din miez De plumb topit, ziarul cu care mă antrenez Cu care uneori alimentez un

miracolul vieții e că pot să iubesc, cu iubirea mea mare înconjor pământul, ea mi-a dat aripi să zbor ca vântul, pe vârfuri de vrajă mereu poposesc. iubire romanțată cântată în slove, grație

mi-am învățat sufletul să fie pro verde, cu natura să trăiesc în simbioză, am așteptat mereu lumina să mă dezmierde, ca pe o suavă, dalbă tuberoză. terapie cu iubire inima mea face, îi simt