FLOARE PETROV

umilă mă supun legilor universale mă străduiesc să fiu un bun exemplu răspândind poeme pe alei provensale din sufletul consolidat un templu. poeți și filozofi se perindă prin mine am câte-o

în povestea de iubire suntem două personaje ne completăm perfect unul pe celălalt fericirea noastră nu cunoaște trucaje emoții albastre ridicăm în înalt. angelice lumini ne sărută pe

ard ca lumânarea pentru sufletul pereche lacrimi se întrupează în sfânta lumină îmi regăsesc liniștea în scriptura veche înțelegând că moartea e o stare divină. aș răsuci timpul ca pe un

mă atrag chemările luminii infinite cu nesfârșiri mai calde și mai dulci îmbrățișează conștiința misiunii împlinite respectând în tihnă divine porunci. reflecții în lumină găsesc la tot

mă rostogolesc febrilă pe un covor floral poiana fericirilor e rai plin de lumină privighetori mă cheamă la madrigal coral toată natura vibrează în albumină. supremă desfătare să zburd printre

frunză seacă de mălin ce durere și ce chin cu bătrânețea un spin ce toarnă-n sânge venin. frunză creață - busuioc ca o flacăra din foc ce arde al meu noroc parcă fac pașii pe loc. vreau

în regatul lupilor se caută postelnic pregătirile de vot se fac cu tam tam starețul mai citește câte un pomelnic eu trag la căruță legată de ham. noaptea când nu dorm veghez în turn cu

când întâmplările sunt lecții de viață încerc să fiu întotdeauna pozitivă câștigând încredere dăruind speranță din inima romantică și senzitivă. îngerii și sfinții vor să mă învețe să fiu mai

nu știu ce m-aș face dacă n-ai fi tu aș rătăci iubite prin noaptea dezolării singurătatea mi-ar răni sufletu aș suferi în culmea izolării. ești lângă mine nimic nu-mi mai doresc blândețea

ai plecat iubite într-o lume mai bună m-ai lăsat singură cu maximă tristețe dar dincolo de moarte vom fi împreună ca o consolare ca o sfântă justețe. în cer nu e nici chin nici suferință acolo

doar în vis iubite ne mai putem atinge să mai simțim fiorii dulci înaripați îți promit că până moartea mă va învinge de iubirea mea imensă vom fi apărați. mariajul nostru magic consfințit de

o puzderie de stele s-a aprins pe cer lumini de visare înfășoară gândul să nu rătăcească pribeag prin eter ore nedormite, nopți de-a rândul. motiv de bucurie e și Luna duioasă sub lumina ei

lăsați-mi versul să ajungă la nemurire limpezit în izvoare de dor și de cânt este darul meu ce îl las cu iubire lumii în care trăiesc și mă alint. lăsați-mi versul aripi largi să prindă să

vine noul an, trece de Polul Nord are în valiză miliarde de vise onoarea cuvenită am să i-o acord să-mi lase în suflet împliniri promise. plugușorul veseliei vreau să îl aud jocul de artificii

trăiesc dimineți decorate cu raze le așez optimistă pe al vieții șirag mi-au dăruit suave lumini pentru fraze în casa universului să mai trec un prag. un veac spiritual să mai trăiesc alături

la mulți ani minunată femeie primește-n dar buchet de orhideie aduci primăvară pe aripi de cânt îi faci iubirii un nou legământ. au înflorit magnolii pentru tine zilele tale au luciri

în ochii mei s-au prelins dimineți și anii mi s-au încrustat pe chip în ochii mei corăbieri cu tristeți au lăcrimat și-am învățat să tip. în ochii mei s-a strecurat și cerul un azur cu stele

nu sunt perfectă și nici n-am să pot dar ating mirajul cu visele mele chiar dacă timpul este mare despot eu mi-am croit cărare ce duce la stele. să uit patimi din trecut caut pretext am fost