FLOARE PETROV

de-aș fi precum stejarul în codru muntenesc cu ciocârlii să cânte pe ramurile mele aș învăța că ploaia trebuie s-o iubesc ca pe sursa vieții amprentată cu stele. aș asculta izvorul cum susură

Transă, meditație, iluminare asiduă încercare de scuturare de eliminare a cohortelor de stupefacții, uneori caut în mine reacții să nu mai vreau nimic de la viață. Alteori din toate stuporile

Îmi amintesc mereu de poezia iernii tristă rece - aspra, dar n-am uitat aventurismul cald cu zâmbet ca un clinchet cu săniuțele pe unde hibernează ursii vom colinda cu capra, să joace ei grăsimea

sufletul meu este neastâmpărat ar vrea asupra vieții supremație puțină fericire zilnic a cumpărat și noaptea printre stele face drumeție. îngerii veghetori mereu m-au aparat și mi-au dat

trăiesc cu conștiința o enciclopedie de amintiri și vise, zboruri peste munți nu știu ce să fac cu-această bogăție decât să-i bucur pe îngeri și sfinți. pot să fac din tristețe hazlie

eu cred în iubirea fără de sfârșit în care infinitul se scurge duios cred în univers cu suflet spășit vibrează în versul lin melodios. noaptea mă frământ cu visul răvășit care mă îndeamnă la

nu s-a terminat iubite al nostru mariaj o veșnicie am să fiu mireasa ta mi te imaginez în cerescul voiaj îmbrăcat ca un prinț cu sacou de tafta. toate emoțiile le trec printr-un triaj iubirea

freamătul iernii în colind se transformă străbate ca râul văi lunci și vâlcele clipă-i un deliciu cu gust de shaormă vinul bucuriei iar umple ulcele. tradiția iernii e lege și normă străbate

bate tare gongul unui nou început soarele speranței îl zăresc mijind am sculptat cuvinte cum m-am priceput poemele luminii le nutresc cu jind. minunile vieții toate m-au încăput sufletul e o

stele de poveste își ning strălucirea codrii se îmbracă în straie de argint îngeri la ferestre colindă iubirea minunile iernii se extind în cuvânt. în case primenite răsună

floarea pe care o știu e plină de curaj chiar de ar fi să fie răstignită pe cruce va răspândi și-n moarte miresme de miraj între lumini și umbre emoții produce. speranțe efemere în stele fac

mi-am înălțat iubirea pe măreț piedestal să n-o atingă nici moartea nici urgia și am decorat-o cu pietre de cristal soarele să-și verse peste ea magia. aprind o lumânare cu miros de santal să

bucurie bizară cu gust de sulfină țâșnești din mine și te aprinzi precum o lumânare din parafină care îi veghează pe suferinzi. bucurie îmi pari un strop de morfină îmi curmi durerea și mă

trec care alegorice prin visul meu împrumutând strălucirea solară speranțe înmulțesc în fiece nucleu fără să fiu absurdă sau hilară. gânduri dezvelesc imagini cu Orfeu mitică făptură de

dorul meu îmi pare filon aurifer îmi păstrează vie măreața iubire pe bolta cerului aș vrea să mă transfer să am cu soțul meu o convorbire. poezia sufletului vreau să îi ofer să îmi exprim

mă strecor ca vântul prin perdele de ploaie care spală frenetic străzile din urbe trebuie să dispară mirosul de gunoaie nimeni vreodată ploaia s-o disturbe. pe ulița indiferenței au apărut

o adiere, un bob de rouă, un fior emoții naturale ce mă fac fericită și pot trata tristețea cu umor să nu mă simtă soarta istovită. pe orice drum mă însoțește-un dor ca umbră mea de umeri

soarele mă îndeamnă să iubesc infinit să-mi rânduiesc trăirile în slove fiecare sentiment e un produs finit zboară printre stele și supernove. luna mă sfătuiește să trăiesc intens să îmi las

vreau să-i spun tinereții mele adio mă bântuie ca o stafie cu capete multe mi-a sensibilizat tot sistemul cardio inima se luptă cu manevre oculte. cântecul ei vibrează pe unde radio nutrește

inima primește impulsuri de karmă mă străduiesc pe rupte să fiu un reper să lupt cu ursita- cuvântul mi-e armă gustul triumfului cu sare și piper. bătrânețea mă ține în stare de alarmă îmi