FLOARE PETROV

m-am învățat cu necazul la ușă cu virușii pătrunși pe sub piele mă agăț de viață ca o căpușă prinsă în hora nopților cu iele. ce dacă sunt încordată ca arcul? tratez problemele lecții de

ninge lin ninge sfânt ninge diafan peste munți vântul doinește nostalgic din infinit coboară vesel noul an în inimi se trezește universul magic. corul de îngeri răsună la ferestre urările

pășunez gânduri ca pe o herghelie și cerul îmi deschide un tainic portal stele varsă peste mine ninsori de veselie luceferi mă seduc cu bolero sentimental. iarna se apropie grabită nu mi-e

iarna s-a întors în mare grabă să-i fure primăverii puteri prețioase parcă -a oprit și soarele din treabă gerul îngheață vise ambițioase. vreme năucă nevralgică rece din cer cad ninsori

fiori erotici îmi străbat tot trupul sunt îndrăgostită de bărbatul meu iubirea noastră e mai dulce ca stupul fericirea este vie și concretă mereu. din căsnicia noastră am făcut un scop să

vara se sfârșește în cântec de harpe arborii au obosit de-atâta freamăt toamna se ivește în terne horoscoape în codru de vise se stinge un geamăt. rapsodia timpului ține cugetul treaz în vii

acasă este locul sărbătorilor sublime cu miros de scorțișoară de vanilie de rom cu prieteni care știu cu iubiri să mă anime cu oaspeți unul și unul antrenant ca un atom. acasă este locul unde

îți urez la mulți ani Moș Crăciun să trăiești încă două milenii pe fiecare om să îl faci mai bun toate vietățile să învețe smerenii. să fii la fel de nobil și de darnic la toti copii lumii

pretutindeni e iubire, pretutindeni e miracol diademe de lumini ne mângâie cu raze timpul e sublim artist face spectacol răsună prin cântec vibrează prin fraze. mă simt soră cu pământul cu

cuvântul ca un arc multicolor vibrează urcând spre cerul albastru sublim se-ntoarce ca un bumerang în frază uneori lăcrimează în forul intim. în versul de iubire găsesc siguranță un romantism

serile cenaclului sunt pline de lumină emoții egale se împart cu cititorii versuri acompaniate de o violină trec prin ziduri și fac istorii. vă spun eu că poezia este o minune cuvântul adună

pe drumul vieții mereu împreună ne ținem de mână vibrând amândoi poveste de iubire pe-o pagină de lună scriu stelele magia dintre noi. speranțe și vise lansăm în văzduh pe aripi de vânt să

mi-e dor de tine scumpul meu iubit vreau să mai simt fluturi în stomac dar din lumea asta ai plecat grăbit m-ai lăsat tristă cu sufletul buimac. acolo unde ești e numai armonie haosul lumesc

în fiecare lucru e și puțină poezie viața mi-ar părea săracă fără ea dansul literelor e plin de frenezie și slovele curg ca apa din cișmea. primul poet a fost Dumnezeu a creat cuvântul în

luna se plimbă cu argintați conduri prin visele mele lansate-n univers îmi găsesc liniștea în stelare păduri scriind în agendă vers după vers. noapte de noapte cu visul în periplu îmi caut

mă învălui cu sunete și ritmuri diafane astfel iubesc viața în formă absolută nu vreau să cred în profețiile profane metempsihoza lor este prea brută. despre sfârșitul lumii se vorbește dar