FLOARE PETROV

cresc în anvergură fericitele memorii cuprind cerul și pământul din creația divină am pătruns temeinicia nesfârșitelor istorii din spiritualitate mari comori o să-mi parvină. mă închin la

căile bătrâneții cu greu le parcurg timpul mi-a pus poverile în spate secunde de extaz ce repede se scurg cerșesc de la viață scumpa sănătate. cu soarta mea am strâns sublim tezaur amintiri

sunt mii de întrebări fără răspunsuri de ce se-ntâmplă-n lume atâtea tragedii? de ce se ruinează vieți cu neajunsuri? spitalele-s bolnave, de ce nu sunt remedii? de ce mor suferinzii în

sub valuri de suspine se înăspresc mărgeane izvoare de dorințe suferă în furtună români se-nstrăinează îndurând prigoane rugăciuni în lacrimi în altare se-adună. copii abandonați cresc cu dorul

e toamnă iar ziua începe să scadă dar eu o voi cuprinde în versul meu frenetice emoții se scurg ca o cascadă mă îndrept optimistă spre un apogeu. noaptea-i tapetată cu minuni albastre coboară

adun semnele timpului aduse de vânt vestesc imanența unui trai mai bun pentru lume trudește universul sfânt cu noi conlucrează spiritul străbun. fiecare om poate să schimbe în lume

visuri imprim pe-a nopții țesătură Luna îmi vorbește în limba română stele mă cheamă spirit de aventură pe zboruri îndrăznețe sunt stăpână. măcin emoții precum moara grâul o pâine de lumină

iarna aceasta parcă nu mai trece luminile-s triste tremură pe case strălucirea soarelui e rece țurțuri domnesc în voie pe terase. sloiuri atârnă de streșini fumurii flori de gheață sclipesc la

vreau să îmbătrânesc în dialectici sacre să primesc mântuirea de la Isus Cristos sfântul duh care s-a înălțat din simulacre la bunul Dumnezeu pururi iubitor și sfătos. din lumina lui nimeni nu

bunul Dumnezeu îmi purifică gândirea înaintez spre El cu speranță absolută în veșmântul vremii am țesut iubirea intensific la maxim trăirea revolută. cu măsura înălțării în pur iluminism scriu

la biserica de piatră am fost să mă reculeg Dumnezeu e pretutindeni și naturile sunt sfinte creația Lui divină acum pot s-o înțeleg s-o descriu în limba scumpă cu alesele cuvinte. săpată în

am strâns în suflet o seamă de podoabe vise doruri versuri muzica și dansul nu m-am lăsat sedusă de aparențe snoabe strig pe un colț de rai să rezoneze glasul. muntele fericirii îl străbate-un

se scurge-ncet nisip de aur în clepsidră eu răspândesc în vânt suspine de femeie se întorc din Olimp amintiri de hidră răscolitoare și nemuritoare odiseie. atunci când rătăcesc printr-un

hai iubite invită-mă la mare unde iubirea în valuri se sparge mângâiați de lumină și soare să îmbrăcăm costume de alge. vraja mării ne cheamă la ea ca pe doi miri să ne cunune o să găsim la