FLOARE PETROV

pe scara vieții urc și tot urc să cuprind infinitul albastru problemele karmei să le descurc un cuib cald să îmi fac pe un astru. grija zilei o ascund sub o rază culeg dintre stele vise

privesc în minte ca în caleidoscop doruri vise amintiri sunt amestecate dar cerul îmi trimite vești prin horoscop să simt că viața are momente fermecate. imagini colorate prin ochi se

împarte iubite cu mine durerea din noaptea asta întinsă pe pleoape să pot transforma în slovă tăcerea adusă în suflet de tulbure ape. împarte iubite cu mine iubirea și timpul acesta plin de

mă plimb prin Univers în Carul Mare timpul se înfășoară pe fuioare de cântec ghiozdanul amintirilor duc în spinare regrete și eșecuri în bucăți le sfârtec. boabe de rouă culeg de la

e noapte admir Luna lumina ei blândă leagăn de mângâiere și dragoste supremă nu credeam atâta vraja să mă cuprindă contemplând cerul sublima-i diademă. sufletul se închină la sfere

lansez spre cer o rugă pentru medici se luptă cu moartea în linia întâi au întâlnit mereu obstacole și piedici dar întrețin speranța la căpătâi. veacul s-a complicat și e absurd viața e

amice, nu vreau să te mint din zen sunt zămislită mai cred în teamă și-n dureri adinci, filozofez zadarnic de rai zidit in stânci, pentru tunelul cel mai luminat mă târăsc pe brânci, știind că

vise renasc din cenușă ca pasărea Phoenix zboară peste munți nemuritori și falnici voința și credința au tărie de onix freamătă de viață ca brazii cei trainici. istoria păstrează mituri din

nule sunt gândurile ce nu cresc pe suflet sunt precum scaieții în câmp pustiit emoții ce s-au stins la baza unui sunet care se vor un cântec sub cald asfințit. soarele e singur într-un deșert

apropierea mod firesc al iubirii atingeri, mângâieri ca o apoteoză pasiuni suave cu ritmul unduirii gânduri romantice înfloresc ca o roză. focul divin pătruns adânc în trup încălzind hrănind

zori mângâietori mă trezesc din coșmar energizez dimineața cu o dulce cafea ce sublim e timpul când nu este amar când cerne peste mine lumini de catifea. mă las purtată de visul real speranțe

este încântătoare iubirea de viață dulce și amară ca un cub de ciocolată zâmbetele luminii înfloresc pe față ca niște crizanteme cu aura imaculată. te debarasezi ca timpul de gândurile

privesc cerul și aștept un răspuns nu, nu este prejudecată creștină cu rugăciuni de suflet l-am străpuns să plouă peste mine fericirea senină. la răspântiile firii e credința-n Dumnezeu zilnic

drumul spre inima ta l-am pavat cu versuri prietenia noastră e-un curcubeu de gânduri o scară de cuvinte urcă spre universuri am spart între noi negricioasele ziduri. tei au dat în floare ador

anul nou vine încărcat pe drum vine cu ninsorile de bucurie din case se înalță fuioare de fum îngerași în brazi sunt dalbă mărturie. și toate casele miros a prăjituri tortul fericirii are

sunt contemporană cu oameni iluștri asimilez cunoașteri universale uneori străbat și sfere abisale prin care bântuie monștri lacuștri. dezvolt principii ca un mod de viață îndumnezeirea este

iubirea vibrează în extazul simfonic izvor nesecat ce-mi inundă destinul infinit magic voluptos și statornic captează lumina pură și seninul. mă detașez de teamă și de suspin iubirea mea e un

Luceafărul mă inspiră din eternul Eden cu lumina-i înțeleaptă noaptea îmi acoperă din mirarea mea lucidă mai răsare un catren iubirea sfântului astru e o capodoperă. Luceafărul mă cheamă la

pandemia generează criza mondială sunt afectate afaceri mari și mici suferința răscolește pacea primordială moartea lovește înarmată cu bici. Dumnezeul vieții este prea departe s-au înmulțit